Nigeria : "Unity and Faith, Peace and Progress" - Cap.1

Poate a parut ciudat, ambiguu, de neinteles si infricosator ceea ce am scris in capitolul precedent.Sunt insa sigura ca acum, totul a prins contur.Destinatia despre care va vorbesc este Africa, Nigeria si mai exact Port Harcourt.Este cea pe care mi-a prezentat-o Birlic ca fiind "mai putin fantastica", inca de la inceput, atunci cand mi-a prezentat planificarea,  dar care face parte integranta din peisajul acestui job.De atunci, planificarea mea pe anul asta s-a mai schimbat pe alocuri, poate in locuri unde nu voiam sa se schimbe, dar aceasta misiune, a ramas incremenita, neatinsa si prinsa scai de mine. De-a lungul acestor luni, am vorbit cu diverse persoane care s-au intersectat cu aceasta locatie.Povestile dupa cum va spuneam erau infricosatoare, si nu venite doar dintr-o sursa, ci si cu  confirmari. Frica mea incepea sa se amplifice pana acolo unde in fiecare seara aveam dureri de cap in special datorita unui tic dobandit in aceasta perioada: dinti  inclestati. Stiu ca pare amuzant dar ma trezeam ca stateam asa ore intregi pe parcursul zilei fara sa realizez pana cand ma  alegeam cu prezentabila durere de cap.Ca sa nu mai spun ca in ultima saptamana deja nu mai dormeam bine noaptea.

A trebuit sa ma si pregatesc d.p.d.v. "logistic".Prima data mi-am facut vaccinul pentru "febra galbena", un vaccin obligatoriu pentru a obtine viza in aceasta tara. A fost prima destinatie unde a trebuit sa aplic pentru viza. Toate celelalte, doar pentru faptul ca sunt romanca (un mare avantaj pe care nu-l realizati probabil motiv pentru care promit sa revin asupra subiectului), m-au primit cu bratele deschise (cu exceptia impedimentului "palarie" in Trinidad :D). De parca imi doream sa obtin aceasta viza! Nu, nu imi doream. Ma rugam sa nu ma accepte.Ma rugam sa stie ca ... "am palarie de vanator" si ca daca ma supara, o sa o si folosesc :D. Despre vaccinul asta toti mi-au spus ca este naspa, ca simti ca te prapadesti, ca e greu de suportat, ca faci febra mare si nu sti ce te-a lovit bla,bla,bla. Celelalte vaccinuri (pentru ca a fost nevoie si de muuuulte altele) le-am facut imediat dupa angajare, atunci cand am vazut planificarea si stiam clar ca voi ajunge  si aici, locul mirific unde ma regasesc acum. Si acum imi amintesc ce nasol a fost: a doua zi nu am fost in stare de nimic, am petrecut-o in pat sperand ca organismul meu sa accepte intr-un final cele 5 vaccinuri pe care medicul m-a sfatuit sa le fac pe toate odata ca cica asa este mai bine. Cat de bine a fost pentru sarmanul meu organism, nu stiu, stiu doar ca ma bucur ca a trecut acea zi urata si am scapat. Ma asteptam si de data asta la aceleasi reactii devastatoare dar culmea nu, nu am avut absolut nici un simptom. Atat de nemarcat a fost evenimentul ca m-am gandit ca nu mi-au pus vaccinul. M-am gandit ca or fi incurcat flacoanele sau ca s-au prefacut ca ma inteapa. Important pentru psihicul meu a fost ca reactiile si povestile nu se aplica la toata lumea la fel. Un lucru stiut dar uitat in tumultul evenimentelor traite.

Apoi, am vorbit cu medicul companiei, sa ma puna la curent cu riscurile d.p.d.v. medical la care ma supun. Nu am sa va fac capul arici cu toate, si nici nu o sa insist prea mult asupra lor ci doar o sa vi le enumar. Vorbesc aici despre malarie, hepatita B, HIV, EBOLA, tuberculoza, conjunctivita, enterocolita, meningita, holera, dengue etc (lista e lunga si cuprinde toate bolile periculoase care se transmit, cu dedicatie sau fara, de la om-om, animal-om, insecta-om, natura-om pe care voi le stiti deja, multe auzite doar de la televizor).A continuat cu apa si fructele/legumele proaspete pe care nu le recomanda deoarece pot fi usor purtatoare de diverse mai ales daca sunt spalate cu apa de la robinet. Deci apa de la robinet: periculoasa!Periculoasa pana intracolo incat nu se recomanda nici la spalatul pe dinti.A spus ca el personal a trait 4 ani in Nigeria si ca sa stau calma si ca nu trebuie sa imi fac prea multe griji dupa care si-a incheiat pledoaria (fara sa intre in prea multe amanunte :)) cu urmatoarea fraza : "aaaaa, si am uitat, atunci cand te incalti, sa scuturi pantofii, dar fara sa bagi mana in ei".Am plecat de la el cu o senzatie de "nu mai pot sa respir" de frica.Acum sincer, cum te poti feri de tantari, intr-o tara in care sunt cu miile si mai ales ca nimeream acolo in sezonul ploios pe care tantarii il iubesc!"Si cum poti evita apa de la robinet, si mai ales, ce este posibil sa gasesti dimineata in pantofi si sa fie necesar de mentionat de catre un medic (cred ca ne putem imagina cateva ... lucruri)?Nu am intrebat, nu voiam sa stiu!Previziunea in capul meu era ca nu am nici o sansa!Mai ales, ca din motive de "balanta negativa la avantaje /dezvantaje" am decis sa nu iau Malarone (pastila vaccin impotriva malariei).Le-am luat in schimb cu mine in bagaj.Se pune?

Iar in cazul in care credeti cumva ca astea sunt toate riscurile din aceasta mirifica tara, asteptati continuarea povestii, si abia apoi pronuntati-va.

In alta ordine de idei,era planificat sa plec singura. Apoi a aparut in peisaj un coleg egiptean, pe care nu-l cunosteam dar care brusc a devenit cel mai bun prieten al meu. Nu vreti sa stiti cat de important este sa fie alaturi de tine un om (mai putin important cine) in acest gen de situatii.L-am cunoscut cu o zi inainte de plecare. Simpla lui prezenta deja m-a linistit (mi s-au mai desclestat dintii hihihiihihihihihihi). Poate nu este cel mai optimist om pe care il cunosc, dar am recunoscut ca in situatia data, era deja muuuuuuuuuuuuuult mai optimist decat mine. Era ceea ce aveam eu nevoie!Omul potrivit la locul potrivit!I-am urat din suflet, bun venit!

Iar asta nu a fost singurul lucru bun care s-a intamplat in procesul pregatirilor.Deci, se poate! :D Avem si parti frumoase, nu este totul gri si nu este totul "intuneric". Nu vreti sa stiti ce fata am facut cand am fost anuntata ca nu voi fi trimisa Port Harcourt cu un avion de linie ci cu... avionul privat al companiei. Ei bine, si acum spuneti-mi si parerea vostra, nu este ASTA o experienta fantastica noua? Cand (?)  in conditii normale, as fi avut eu ocazia sa zbor cu un avion privat!Si daca nici asta nu considerati ca este fantastic, asteptati numai sa va povestesc cum s-a desfasurat cu adevarat  drumul! Doamne, ce experienta!!!A fost ireal. Va spun sincer, ca eu singura ma simt de parca sunt intr-o sala de cinema si imi privesc propria viata desfasurandu-se!De cele mai multe ori ceea ce simtim este cel mai greu de explicat!Si cu toate astea, voi incerca :D Pe curand!

Aaaaa si nu uitati...VIATA ESTE FANTASTICAAAAA!