Poate ca va ganditi ca am terminat de dezvaluit experienta din Indonezia.Trebuie sa va marturisesc ceva, ca nu s-a terminat. Bali a fost doar inceputul. Asa cum va spuneam, si probabil ca ati uitat datorita distantei dintre postari, am fost in Bali in prima saptamana. Chiar si acum cand am reluat relatarea experientei va pot spune ca este o amintire care ma umple de o imensa bucurie. Sper sincer sa mai ajung in aceasta tara. Am asa un sentiment minunat atunci cand imi aduc aminte de ea. Nu stiti ce dor m-a napadit cand am vorbit la telefon cu o localnica, membra in echipa noastra.Cand i-am auzit accentul imi venea sa iau bilet de avion sa ma duc acolo.Mi-a trezit cele mai frumoase amintiri. Un accent asa de placut nu am mai intalnit nicaieri in excursiile mele.
Si ca sa termin introducerea, am sa va spun ca va asteapta inca multe informatii si fotografii interesante din Indonezia dar si din Trinidad, destiantia despre care nu am apucat inca sa va spun aprope nimic, si inca alte cateva destinatii minunate pe care le-am vizitat intre timp. Tot ce imi lipseste este timpul, dar sper ca voi gasi in urmatoarea perioada mai mult (asta pana la urmatoarea misiune, care va adauga alte experiente noi si fotografii minunate, va asigur).
In saptamana urmatoare intoarcerii din Bali, sufocata aproape de dorinta de a asimila cat mai multe informatii despre acest popor, oameni, cultura, traditii...si tot ce inseamna Indonezia, i-am bombardat cu intrebari pe colegii mei localnici. Ei, asemenea oricarui om care traieste intr-un loc, parca mi se pareau ca nu vad suficient de bine farmecul aparte al acestui colt de lume. E normal cred. Si eu cand sunt intrebata despre Romania si despre Bucuresti nu prea stiu ce sa spun. Efectiv, nu stiu cum sa o "vand". Desi sunt constienta de frumuseatea ei, nu stiu daca si pe altii i-ar impresiona la fel ca pe mine ceea ce vad eu frumos la un loc.O sa va povestesc la un moment dat ce idee mi-a venit in acest sens si cum am impresionat un grup de tineri atunci cand le-am vorbit despre Romania. Dar ... fiecare la timpul lui :) Aveti un pic de rabdare. Cum va spuneam, colegii vazandu-ma asa entuziasmata, mi-au adus la cunostinta ca incepand de joi se va desfasura INACRAFT, o expozitie gen targ cu lucruri traditionale adunate de producatori din toata tara. Oau, am zis, oau, trebuie sa merg!Nu puteam sa lipsesc de la un asa eveniment. Si joi seara, m-am infiintat la poarta expozitiei, cu doua colege. A fost minunat. Si acum imi pare rau ca nu mi-am cumparat mai multe lucruri. Acolo am zis ca trebuie sa fiu cumpatata, sa nu ma..."pierd" in peisaj. Acum insa, ma gandesc cu parere de rau ca mai bine m-as fi lasat pierduta. Totul era minunat. Si daca ma credeti, as fi vrut sa cumpar chiar si piese de mobilier.Am facut si cateva poze. Acum, utiandu-ma la ele, mi se pare ca nici din astea nu am facurt suficiente. Va spun, totul era un festival de culori,stiluri si originalitate si o incatare pentru privire. Ca sa nu mai spun de standurile cu produse spa din Bali (...ce arome)...!
Va las acum sa va incantati si voi privirea in putinele fotografii (asa cum aveam sa constat acum, cand nu mai pot repara gresala) pe care le-am facut acolo.
De fusta asta m-am indragostit pur si simplu. Era superba. Aproape ca nu imi venea sa o las din mana. Dar, pentru faptul ca era unica si deosebita, avea si un pret pe masura. Bineinteles ca acum imi pare rau ca nu m-am pierdut cu firea sau cu capul, si nu am luat-o. Chiar merita...dar, e cam tarziu pentru regrete.
Aici aveti un costum de nunta traditional. Mi se pare superb. Este chiar deosebit, nu credeti?Pana si costumul pentru mire mi se pare ca poate fi purtat de femei.Arta!
Aceste papusele din lemn, pictate, m-au inebunit pur si simplu. Acum ma intreb de ce nu am cumparat o geanta intreaga. Sau, de ce nu, un sac! Erau pur si simplu splendide! Daca as fi avut ocazia sa mai merg o data la acest targ, sigur as fi facut gaura necumpatata in buget.Oricum, aveti si singuri ocazia sa constatati cat de nemaipomenite sunt.
M-am intalnit din nou cu tablouri in stitul intalnit in Bali dar si in alte stiluri.
O papusa traditionala "wayang" facuta din piele, cu niste detalii
ametitoare. Daca aveti placerea, incercatii sa urmariti felul in care
este lucrata, va asigur ca veti intelege ceea ce vorbesc. Astfel de
papusi atipice, sunt folosite pentru teatru de papusi. Daca ati citit
despre cultura asiatica, stiti deja ca este una din cele mai stravechi
metode de divertisment.Acest tip de papusi se mai confectioneaza si din
lemn iar stilul difera de la regiune la regiune.
V-am povestit deja ca Indonezia este o tara cu app. 17.000 de insule, impartita in 34 provincii cu regim administrativ special
in care se vorbesc 700 de dialecte? Si cand spun dialecte, spun
efectiv limbi vorbite de catre locuitorii unei regiuni absolut deloc
intelese de locuitorii altei regiuni. Imaginati-va numai ca este o tara care are aproximativ 250 milioane de locuitori. Numai Jakarta (capitala) are 20 milioane. Colonizata de olandezi multi ani si-a
castigat independenta in 1945, moment in care a fost stabilita si o limba
nationala de stat: indoneziana sau bahasa. Este o limba aparuta ca o
necesitate pentru localnici de a gasi o cale comuna de intelegere
reciproca. Bahasa foloseste scrierea latina si deriva dintr-o limba
veche numita Malay. Bahasa are influente din extraordinar de multe alte
limbi cum ar fi: sanscrita, araba, chineza, portugheza, olandeza.Va
puteti, poate, imagina cum arata/se simte produsul final. Si sunt sigura ca nici macar nu aveti idee despre ce amprenta lasa acest cocktail pe limba engleza vorbita de indonezieni. Este un cantec, si nimic mai mult. Iti mangaie pur si simplu auzul! E relaxant si produce fericire! Poate fi cu siguranta folosit in terapii de relaxare si de incantare.E greu de explicat in cuvinte.Trebuie, si spun este obligatoriu sa ii auziti.
Sper ca v-am trezit deja curiozitatea
sa cititi mai mult depre istoria acestei tari si mai ales despre
cultura.
Cred ca va este deja clar ca orice combinatie de mai multe
stiluri si culturi/traditii naste "produse" de o unicitate absoluta. As
putea vorbi zile intregi despre asta. Un lucru este cert insa, e
impresionant produsul final si sunt iremediabil indragostita de el.
Vedeti deja si mai sus si mai jos alte stiluri de wayang. Puteti deja observa cat sunt de diferite, dar si cat sunt de unice si minunate.
O rochie specifica, din batik care bineitneles ca imi era mica.
Indonezieni sunt niste oameni minioni.Sunt ca niste papusele. Eu eram
acest urias "alb" pentru ei, probabil, sau mai mult ca sigur. O sa va
povestesc o intamplare in acest sens petrecuta pe parcursul sederii
mele.
Cu mentiunea ca experinta Indonezia nu s-a incheiat nici cu aceasta postare si ca "va urma...!" :) va spun doar atat :
VIATA E FANTASTICA!
Pe curand!
