In capul meu a fost doar atat: imi traiesc visul, bun, rau, eu il voi trai! Pentru asta am luptat, pentru asta am trait, pentru asta am respirat.Mi-am zis: "va fi bine, perfect, va fi rau, asta este, ma voi intoarce, si o voi lua de la capat"!Sincer acum, nu aveam asteptari prea mari.Asa se intampla cand nu stii la ce sa te astepti si nu ai asteptari prea mari. Sau, cand nu ai asteptari de nici un fel. Veti spune ca este inevitabil sa ai asteptari. Va voi spune ca poate asa este!Dar depinde foarte mult de asteptari!Este intradevar permis, dar sa ai asteptari realiste, adica sa stii clar ca va fi si foarte bine, dar si foarte rau.Sa ne imaginam ca este ca ciocolata cu sare:una neagra, alta alba, una sarata, alta dulce, iar de fiecare data cand se intalnesc, creeaza o poveste culinara fantastica, pe care numai cei ce iubesc condimentele si experientele noi o inteleg si o apreciaza. Este realitatea lucrurilor bine traite! Sa traim este usor, trebuie doar sa invatam (singura cale este autoeducarea) sa ne asteptam si la lucruri mai putin frumoase. Fac parte din pictura, cateodata, chiar fac pictura mai frumoasa, mai apreciata, mai vie, mai emotionanta.
Si cu toate astea, cand stii clar ca ceva rau iti sta in cale, ceva care iti poate afecta sanatatea, integritatea corporala si/sau psihica sau chiar si comoara cea mai de pret,viata, nu mai poti controla psihic nimic. Iti este frica, si atat!Se duce pe apa sambetei toata puterea ta psihica, toata strategia ta optimista, toata reteta ta pentru fericire. Nu mai poti sa gandesti deloc. Se blocheaza ceva, devii prizionerul propriilor ganduri negative si atunci, incepi de unul singur sa hranesti monstrul. Da, sa il hranesti. Sa ii dai de mancare in fiecare clipa, si sa il ajuti sa cresca.Spuneti-mi si mie o fiinta in tot universul pe care il cunoastem noi pe care daca o hranesti constant nu creste!Asta este natura vietii. O hranesti, creste, o infometezi, va slabi pana la disparitie.Am citit de curand motto-ul filmului Tomorrowland (un film nou pe care abia astept sa-l vad, un film pentru visatori ca mine, un film pe care il iubesc si il recomand fara sa-l fi vazut doar pentru ca ma topesc pur si simplu dupa mesajul pe care il transmite): "Fiecare om are doi lupi. Unul este intuneric, deznadejde si disperare, celalalt este lumina, optimism si speranta. Ei se lupta mereu, si va invinge cel pe care il hranesti mai des." Si de aici, esenta: AHAA, DECI ESTE O ALEGERE!?!?!?:D De cand am citit asta m-a pus pe ganduri. Si acum sa ne intoarcem la monstrul meu.
Am fost bine si pozitiva pana cu o luna inainte de data planificata. Dar in momentul inceperii pregatirilor, a inceput alimentarea monstrului. Primul pas, informarea prin cei care stii ca au trait experienta si care iti vor povestii partile negative, exact ceea ce au trait ei, dar filtrat de propriul univers si pe care ii vei simti cum se uita la tine cu mila.Este usor sa asculti experientele altora si sa te gandesti ca ti se poate intampla si tie.Dar nu neaparat ceea ce li s-a intamplat lor, ci mai ales ceea ce au auzit ei de la altii ca ti se poate intampla.Si de aici la a aduce monstrul cel putin la acelasi nivel cu tine, atat cat sa ai o discutie cu el de la egal la egal, cel putin in fiecare seara, este doar un pas. Ca sa nu mai spun cat de subtire este granita pana la a te intrece, si la a nu mai putea sa-i faci fata ajungand inamicul tau numarul 1.Ideea este ca trebuie sa fi constient de existenta lui in fiecare clipa.Iti vine in minte un scenariu gen "drobul de sare", te lupti cu el. Dar e foarte important sa o faci de la inceput, chiar de la primele ganduri, primele seminte plantate!Chiar daca simti ca frica te paralizeaza, nu incetezi nici o clipa sa te lupti. El este puternic,va reveni de cate ori te va simti slab, va cauta orice oportunitate sa revina si cateodata chiar mai agresiv Fiti mai puternici ca el, nu-l lasati.Niciodata nu este prea tarziu sa il alungati.Important este sa fiti constienti de prezenta lui.
Simtiti ca nu mai puteti singur, apelati la cei din jur. Dar pentru asta este important pe cine acceptati in jurul vostru!Nu va inconjurati de cei care stiti ca va vor afunda mai rau.Inconjurati-va de oameni pozitivi, de cei care va vor incuraja, asa cum se vor pricepe ai cel mai bine, cateodata intr-un mod mai reusit, cateodata mai putin reusit.Poate va vor fi momente cand va vor enerva parerile si incurajarile celor care stiti ca habar nu au nimic despre asta, nu au trait niciodata asa ceva, si pana la urma voi sunteti cei care vor suferii nu ei.Poate ca pe alocuri veti fi chiar tentati sa va ganditi:"ce-ti pasa tie, nu tu vei suferi, nu tu vei trai experienta asta urata care habar nu am cat de bine sau rau se va termina. Si daca se va termina rau, tot eu voi suferi singur, nu tu", dar as vrea sa va spun ca chiar si aceste ganduri vin tot de la monstru. De voi depinde daca vrei sa-l hraniti sau nu. Si eu am avut gandurile astea, dar singura m-am redresat luand aceste urari ca pe ceva pozitiv, si incetand sa le gandesc trecand peste granita dinspre Tara Monstrului adica gasindu-le "nod in papura". Am nevoie de incurajari, le caut cu toata fiinta mea, cateodata aproape ca le cersesc, chiar daca cei care mi le spun le simt cu adevarat sau nu , le gandesc cu adevarat sau nu, le spun cu toata fiinta lor sau nu, nu vad rostul pentru care sa imi pun astfel de intrebari, nu vad rostul pentru care sa le pun sub lupa indoielii, sa despic firul in patru. Mi le ofera cineva, chiar si un strain?Le iau bucuroasa, ii zic multumesc, si il adaug fericita la hrana lupului meu optimist, cel mai bun prieten al meu in zilele astea, si nu numai!
Ce lup am ales sa hranesc cred ca v-ati dat deja seama! De ce?Cred ca si asta este evident!Daca am reusit sa fac asta in totalitate si cum am reusit sa fac fata situatiei pana acum si mai ales ce strategie am ales sa adopt promit sa va povestesc in zile urmatoare dupa care... va las pe voi sa decideti daca sunt intreaga la minte sau ba!
Cateodata viata este...prea fantastica!:D
Abia astept sa aflu ce-ai patit....tu te definesti prin optimism si incredere. Te pup!
RăspundețiȘtergere