Lumea noua - Cap.7 Despartirea de Bali

Mi-ati lipsit dragii mei. Din pacate, timpul - dusmanul si poate de multe ori, prietenul nostru m-a tinut departe de blog. Si acum am atatea de facut dar am hotarat ca nu mai pot, si ca vreau sa continue povestea. Eu insami m-am simtit de parca asteptam un capitol nou care nu mai venea. De data asta insa, venirea lui era posibila doar daca o faceam eu posibila. Da, puterea de a continua propria poveste sta doar in bagheta mea magica. Deci "abracadabra"... Interesant sentiment! :D

 Ceea ce pot sa va spun este ca, pregatind aceasta postare, m-am bucurat enorm de frumusetea peisajelor de mai jos, retraind toate acele clipe, asa cum sper sa va bucurati si voi alaturi de mine. De asta iubesc fotografiile si de cate ori am ocazia, fac cu miile. Poate exagerez cateodata, dar sunt amintiri de neegalat, pe care mi le improspatez si le savurez, de cate ori am ocazia. 

Ultima zi de Bali (dar nu si cea din urma:)), ca de fiecare data cea mai "trista" (si spun trista deoarece, inevitabil presupune cel putin o despartire) am dedicat-o plajei si vizitarii unui templu renumit: Tanah Lot.

Tanah Lot, un templu construit pe o stanca in mare, erodata de furia oceanului care a modelat-o de-a lungul timpului asa cum i-a facut artistului placere, poate fi vizitat doar cand este reflux si apa se retrage. Atunci cand marea este ridicata, templul aproape ca nu se poate vedea.In interior arata ca o pestera, siiiiiiiiiiii (asa cum aveam sa aflu in calatorii ulterioare facute in Indonezia) este plin de serpi. DA, ati/am auzit bine!Va dati seama ce am simtit cand am aflat asta! Se spune ca toate acele grote modelate de ape au devenit case pentru serpi de mare, in special grota din fata templului (acolo unde m-am sfintit, o veti vedea mai jos). Credinta spune ca acesti serpi sunt divini si sunt considerati gardienii templului, motiv pentru care oamenii nu au voie sa-i deranjeze . Pot sa va spun cu mana pe inima ca ma bucur nespus ca am aflat acest lucru abia dupa, pentru ca altfel nu as mai fi vrut sa vizitez aceasta minunatie de templu.

In interior, printr-o minune, se revarsa un rau de apa dulce, venit dinspre divinitate (pentru ca altfel nu pot sa imi explic) considerat pe buna dreptate ca avand apa sfintita. Am stat si eu la coada sa trec prin ritualul sfintirii, iar dupa ce am baut apa, doi "preoti" mi-au lipit pe frunte cu "orez ud" si mi-au pus in par o floare de frangipani, reala, autentica, frumoasa si parfumata (iubesc aceste flori). Nu stiti cat de bucuroasa am fost sa particip la acest ritual!

Aici eram proaspat iesita de la ceremonie, fericita, cu floarea de frangipani dupa ureche.

Dupa, am stat si am admirat marea, cerul, turistii, tarmul modelat de Maria Sa, Artistul. Tot ce pot sa va spun este ca am simtit o liniste sufleteasca imensa (si am resimtit-o si acum, privind impreuna cu voi, pozele).

Va recomand sa vizitati acele locuri, si chiar sa ii dedicat o zi intreaga, pentru ca merita. Am citit ca asfinititul in acest loc sfant este de vis, sunt tot felul de ceremonii mai mici sau mai mari, zona este bogata in restaurante, magazine de suveniruri, locuri de relaxare si ceea ce este culmea, avand in vedere povestile despre...nu am vazut nici un sarpe. Deci, da, este de vizitat!Eu una, nu am avut atata timp dar, ca de fiecare data, mi-am promis ca data viitoare voi investi mai mult.:)

Asa cum povesteam, templul este construit pe o stanca in mare, iar in fata lui este plaja. In conditiile date, bineinteles ca drumul pana la templu este pe nisip...ud si efectiv trebuie facut cu picioarele goale, mai ales avand in vedere ca apa nu este complet retrasa ( si chiar si complet retrasa ar ramane in urma ei tot nisip ud, clar, nu?). In conditiile prezentate, priviti-o pe "splendoarea cu palarie" din fotografia de mai sus, care era imbracata cu sosete pana la genunchi si sandale de seara cu toc extraordinar de...cui. Spre deliciul publicului (pentru ca este clar ca a atras atentia, daca asta i-o fi fost intentia, a reusit) era o placere sadica sa o privesti cum i se infigeau aproape de tot tocurile in nisip la fiecare pas/jumatate de pas pe care incerca sa il faca, si mai ales, sa o privesti cum se uita cu jind catre templu deoarece, cred ca va este evident deja nu a reusit sa ajunga la el.:D:D:D

Aviz amatorilor: dragilor imbracati-va corespunzator. Templul...nu e club! :D

Dupa templu, am fost la cea mai apropiata plaja, pentru a ne bucura de ultimele ore in Bali de plaja, mare, soare.Nu a fost extraordinar de frumoasa plaja, un motiv in plus fiind  ca marea era destul de "furioasa" motiv pentru care erau si multi surferi in zona. Cu toate astea peisajele au fost minunate (ca peste tot in Bali) si  a fost o odihna binevenita si un mod placut si relaxant de a incheia aceasta vacanta fantastica pe care am sa o port tot timpul in sufletul meu ca pe un cadou neasteptat.

Acestea fiind spuse, m-am despartit de Maria (proprietara "hotelului") cu promisiunea ca ma voi intoarce, m-am despartit de Madi, cu aceeasi promisiune, si de Bali si si a lui fiecare balinez, frunza, floare, cer, mare, firicel de nisip, maimuta, sarpe...etc a lui, cu aceeasi promisiune, care ma ajuta de fiecare data sa pot pleca mai usor. Iar ceea ce poate parea ciudat, eu chiar cred ca ma voi intoarce. Niciodata nu este un sfarsit cu adevarat in capul meu. Orice experienta frumoasa se va repeta cu siguranta la un moment dat, si va fi chiar mai frumoasa! SUNT ABSOLUT CONVINSA DE ASTA!

Banuiesc ca stiti deja de ce? Pentru simplul motiv ca, evident:

 VIATA ESTE FANTASTICA!!! :D