Nigeria: Cap.4 - Port Harcourt

Nigeria :"Unity and Faith, Peace and Progress"

Dupa toate glumele care s-au facut pe parcursul drumului deja aveam o idee despre ce aveam sa gasesc acolo.Voi ce intelegeti din :"sa ajungem odata si sa facem un dus...dus? facem doar daca avem lumina!!!".hahahahahahha (cam asa suna de data asta, rasul meu "tonic")
Am ajuns la "receptie" si acolo ne-au fost inmanate cheile dupa care am fost rugati sa ne cazam si sa ne intoarcem pentru o scurta sedinta cu Managerul de securitate. Urma sa stau in "guesthouse".Suna pompos, nu? Ei bine, aflati ca atunci cand am intrat in camera, am pufnit in ras!Era mai rau decat m-a asteptam dar eram deja pregatita psihic sa infrunt adevarul. O sa va explic imediat dupa cum arata camera. Dupa ce m-am oprit din ras  (norocul meu este ca umorul nu ma lasa niciodata), m-am indreptat inapoi catre acea incapere care servea drept: receptie, bar, bucatarie,restaurant, birou agent securitate, librarie, camera de agrement ... Ca si aranjament si mod de gandire, cam ca intr-un resort turistic.In realitate...

Intram in biroul agentului de securitate, eu si ceilalti care au venit cu mine.Ne asezam comod in fata unui video proiector. Incepe John cu o scurta prezentare a : tarii, zonei, bazei.Apoi sfaturi cu ce sa facem si ce sa nu facem cand suntem in preajma localnicilor sau a agentilor de securitate in aeroport, a politistilor etc.Ne prezinta nivelul de criminalitate in tara si apoi in Port Harcourt. Despre faimoasa grupare terorista din tara despre care ati citit probabil in presa sau ati auzit la televizor. Asa aflu ca in zona in care ma aflu exista un risc foarte mare de atac terorist si ca, doar pentru ca sunt "alba", valorez o suma considerabila de bani motiv pentru care exista un risc crescut de rapire pentru rascumparare.Si in acest punct cred ca zambetul iar mi-a disparut de tot, timp in care John ne explica ce sa facem si ce sa nu facem in cazul unei rapiri si cam care este timpul estimat de retinere bazat pe cazul precedente. Spunea ceva de 4 luni iar creierul meu nu voia sa proceseze!Ridic mana ca la scoala si il intreb: 4 luni sau 4 saptamani? Imi raspunde ca 4 luni!4 LUNI...oameni buni, serios acum, sunt o vesnicie in conditiile astea.Intreb de ce a durat asa de mult si imi raspunde ca au avut o companie negociatoare proasta.Dap, nimic de adaugat!Daca nu vi se pare mult 4 luni, am sa va spun ca intre timp, am aflat ca si localnicii sunt supusi la riscuri similare, chiar daca nu sunt la fel de "pretiosi" ca expatii si poate riscul nu este la fel de crescut, tot exista. Iar un prieten al unui coleg locanlic a fost rapit pentru 6 zile, experienta dupa care a ramas cu traume psihice serioase in urma carora a cerut sa fie mutat din acest oras. Asa ca, probabil 4 luni, daca supravietuiesti mancarii, apei, tantarilor si tratamentului care ti se aplica, probabil ca nu mai esti omul de dinainte. Dar nimanui nu-i pasa!Cand vine vorba de bani valorezi sau nu!E cineva dispus sa plateasca sau nu!?!?!?!?!!?

Dupa discutia asta ni s-a adus la cunostinta ca nu avem voie, sub nici o forma sa parasim baza. Eu una trebuia sa-mi desfasor activitatea in afara bazei, asa ca trebuia sa o parasesc zilnic vreau nu vreau (vor nu vor). Asa ca ni s-a adus la cunostinta ca vom pleca dimineata la ora 8 cu escorta.Ce insemna asta aveam sa vad mai tarziu.

In acel moment am realizat unde sunt de fapt si cum se vor desfasura aceasta misiune. Ma aflam intr-o inchisoare, baza militara sau resort (aici depindea foarte mult de cm ALEGEAM sa o privesc! Este foarte fina granita dintre cele trei.)Eu una am inceput prin a o privi ca o baza militara si am finalizat consideran-o un resort intr-o tara exotica. :D Ideea este in felul urmator: este inconjurata de garduri duble  (mai corect spus, ziduri duble) , securizata pana in dinti, fara absolut nici o permisiune de a o parasi fara aprobare si escorta, dotata cu sala de sport, sala de agrement, piscina, teren de fotbal, teren de tenis, restaurant..Asa cum am spus de la inceputul calatoriei mele, aceasta este efectiv genul de experienta din care spuneam sau presupuneam ca "ma voi intoarce barbat"! Localnici o numesc Guantanamo Prison... Chiar si cu toate conditiile astea, pot sa va spun ca am trait aici momente de fericire maxima fara un motiv anume.Poate parea nebunie, poate chiar este, dar este o nebunie frumoasa pe care va sfatuiesc sa o hraniti si sa o incercati.In opinia mea fericirea adevarata vine din interior si nu are niciodata o cauza materiala.

A doua zi dimineata, trei masini ne asteptau si multi soldati inarmati. Da, cu arme adevarate! Incerc sa deschid usa la masina si observ greutatea acesteia. Aproape ca nu am putut sa o deschid. Aveam sa aflu ca este blindata. Si daca credeti ca toate astea mi-au creat o zona de confort, ei bine nu, nu m-au linistit deloc, din contra, m-au speriat mai tare.Dar stati linistiti, starea asta nu a durat mai mult de 2 zile. Curand aveam sa ma linistesc total si chiar sa ma bucur de toate aceste "calatorii" care insemnau parasirea resortului, un lux de care ceilalti nu aveau cum sa se bucure. Deci, sunt o norocoasa!

Port Harcourt nu este un oras frumos, nici curat, nici bogat si nici interesant. Dar am intalniti aici oameni  frumosi (si aici nu ma refer neaparat la fizic), obiceiuri, mancaruri,accente, informatii extrem de interesante pe care le voi impartasi cu voi bineinteles.Este clar ca m-a imbogatit si aceasta experienta la fel de mult ca si celelalte. Si este clar ca nu regret nici macar dupa Nigeria, alegerea mea initiala. O traiesc si o savurez si pe asta asa cum simt, cu toata fiinta mea!Asta nu inseamna ca nu am trait si momente de depresie maxima,dor de S, noduri de lacrimi in gat si nervi in stomac, si dor nebun de casa si toti cei dragi, si dor de EUROPA, si suflet sfaramat.Ca idee, starile si trairile au alternat cam ca laserele din discoteca.Dar experienta a avut si parti frumoase, desi poate, la prima vedere, nu pare.

In fiecare zi cand am iesit din resort am vazut multi localnici pe strazi, multe masini (si aici un trafic destul de strivit de multitudinea masinilor), oameni in general tristi, piete de genul "Europei", multi vanzatori ambulanti, multa mizerie si saracie. Asta mi-a inspirat din spatele geamului blindat, Nigeria.Erau si chestii pe care mi-ar fi placut sa le fotografiez, as fi putut documenta frumos toata aceasta poveste, insa, stiti deja, din masina in miscare nu se poate face mare lucru. Stiati ca populatia Nigeriei este de nu mai putin decat 178 milioane locuitori? Limba de stat este engleza, dar o engleza pe care cu greu o inteleg daca nu se straduiesc sa vorbeasca mai rar. Iar asta se datoreaza faptului ca fiecare dintre ei provin din triburi diferite, iar aceste triburi vorbesc propria limba tribala. Iar atata timp cat ei acasa, in familie, vor vorbi acea limba, este clar ca engleza lor va fi nuantata.Va pot spune insa ca face parte din farmecul lor!Le confera autenticitate!In fiecare dimineata, localnicii m-au intampinat cu un zambet, un "good morning!How was your night?"Niciodata in viata mea pana acum nu m-a intrebat cineva despre "cum a fost noaptea mea"!!!Apoi, in cursul zilei nu exista persoana cu care sa ma intalnesc sa nu ma salute cel putin. Majoritatea ma intrebau si cum ma simt, si cum a fost mancarea etc. Apoi, orice am avut nevoie mi-au sarit in ajutor. Este adevarat, ca dupa o lectie invatata in Trinidad, m-am purtat cu ei foarte frumos, m-am straduit sa le invat numele, le-am copiat exemplul si le-am intors acest comportament frumos ceea ce i-a facut sa ma placa, sa fie deschisi, sa-mi povesteasca.

In prima zi de Vineri aici, am avut deosebita surpriza sa constat acelasi obicei FRUMOS  pe care l-am descoperit pentru prima data in Indonezia. Localnicii vineri, in loc de "casual Friday" au ales "traditional Friday" un obicei care mi-a adus mie privilegiu de a vedea o parada de costume traditionale din diverse zone ale tarii sau triburi, care mi-au incantat privirea si care mi-au aratat ceea ce nu aveam nici in ruptul capului sa vad, mai ales aici in Nigeria: traditii.Ma gandesc, cum ar fi sa facem asta si in Romania. De exemplu Vinerea sa fie zi de "ie". Nici nu va inchipuiti ce impact emotional ar avea asta pentru un strain care apreciaza cu adevarat valorile tarii in care se afla.Cum altfel le-ar putea descoperii daca vine, de exemplu, intr-o misiune in tara ta , de cateva zile/saptamani in care nu are timp sa mearga in Bucovina, sau in Maramures...Dar daca noi am face asta, poate le-am insufla un pic din dragostea pentru tara noastra, pentru traditii, pentru ceea ce ne face autentici. Si poate ca s-ar intoarce sa ne viziteze tara si in vacanta.Nici nu stiti cat de interesant mi s-a parut mie aceast "traditional Friday" in Nigeria.Nu mi-am ascuns entuziasmul iar in Vinerea urmatoare am hotarat sa ma imbrac cu singura "ie" din dotare si sa imi fac poze, atat cat imi voi permite (fara a cadea in ridicol!), cu localnici deschisi sa faca asta. Si a venit Vinerea urmatoare, eu imbracata in ie, asteptand sa vad iar o mare colorata de localnici. Dar, de data asta nu a mai fost la fel. Dintr-un motiv sau altul, nu mai erau toti imbracati, ci doar cativa, razlet. Cu toate astea, cand m-am intalnit cu secretara, am fost absolut fascinata: arata ca o "africana" autentica, asa cum imi imaginam eu din ce vazusem, citisem. Iar cand am vazut costumele barbatilor... aici astept parerea vostra, pentru ca sunt chiar curioasa.Iar ceea ce veti vedea se intampla in fiecare Vineri in corporatii, in Nigeria.Priviti-le/ne:

 Nu mi-am ascuns entuziasmul si ei s-au bucurat foarte mult!Recunosc, costumul doamnei chiar m-a fascinat. Consider ca este spectaculos chiar, mai ales din prisma faptului ca poti veni la birou imbracati asa. Iar ceea ce are pe cap se numeste "gele" si se fac cursuri speciale pentru a invata cum se leaga. Colega mea localnica mi-a spus ca respectabila doamna o avea un "gele" legat perfect. Deci, spuneti si voi, din inchisoarea Guantanamo, cum as fi avut eu ocazia sa vad, sa fotografiez, aceste costume, daca ei nu ar fi avut acest obicei frumos?

 Imi imaginez ca, in afara de ceea ce v-am povestit mai sus  nu va mai ganditi ca se mai poate intampla si altceva frumos aici. Ei bine, asteptati sa vedeti ce mi-a fost dat sa traiesc saptamana urmatoare. Pentru mine,ziua pe care o voi povesti, a fost cea mai frumoasa zi pe care am petrecut-o in Nigeria.

Pe curand!Iar pana atunci, nu uitati VIATA E FANTASTICA!