Nigeria: Cap.5 - Jurnalul acelui "Astazi"

Nigeria :"Unity and Faith, Peace and Progress" 

Astazi m-am trezit cu o stare de agitatie , cu moralul jos, cu lacrimi in gat. Aici este normal sa treci prin astfel de alternari de stare: acum esti bine, acum iar nu mai esti. Dar tineti minte, numai aici, in Nigeria, unde viata chiar nu e roz!Sa nu aud pe cineva ca se plange in alta parte a lumii!  Stiati ca in top trei cauze de deces in Africa pe primul loc este Malaria?Stiati ca aproximativ 2.000 de persoane mor zilnic din cauza malariei? Stiu, pentru multi dintre voi sunt statistici!Dar cand te afli in mijlocul acestor probleme, trebuie sa traiesti cu ele in fiecare secunda si realizezi ca ceea ce vezi la televizor si privesti ca fiind o stire, se intampla cu adevarat undeva pe Pamantul asta, unor oameni ca si tine...Atunci realizezi ca nu sunt povesti, ca sunt realitati, si ca de fapt tu, in Romania ta cea dulce, esti cel mai norocos om de pe Pamant.Ce spun eu de pe Pamant, din Univers chiar!

Cu starea asta in gat, ma pregateam pentru o noua zi de munca cand, a batut la usa cineva.De obicei, nu bate nimeni la usa ta, decat poate menajera. Deschid, Egipteanul, cu o aura cam ofilita, ma anunta ca nu poate merge azi la birou, nu se simte prea bine. Ii urez sanatate, toate cele bune si pleaca. Incep sa ma ingrijorez.Daca are malarie?Si stiti cum sunt oamenii: nu s-ar duce la medic de la primele simptome niciodata.Desi stim cu toti ca orice tratament facut in pripa are cele mai bune rezultate.Ok, ma gandesc sa anunt receptia ca sa simte rau si sa il tina sub observatie. Este tot ce pot face. Trebuie sa plec la birou.Singura!Dap, nu prea eram incantata de acest lucru. V-am spus deja, conteaza enorm sa fie cineva acolo, langa tine! Uite asa plina de ganduri ma indrept catre receptie!Acolo ma asteapta responsabilul cu securitatea care imi spune, cu parere de rau ca nu are escorta sa ma insoteasca azi si in concluzie nu putem pleca spre birou.Si uite cum m-am trezit eu dimineata cu o stare depresiva care incepe sa se adanceasca.Credeti ca daca nu trebuie sa pleci la munca esti fericit?In mod normal, asa trebui sa fie. Dar aici, sa nu uitam: nu pleci la munca, ramai in inchisoare.Deci, ce alegi? Ma gandeam: "Ce zi!Ce inceput de saptamana!" Tot ce vreau sa fac in acest moment este sa ma teleportez. Deja, dupa atata timp de stat aici (poate nu pare mult, dar v-o spune un om care chiar traieste experienta:12 zile traite aici sunt echivalente in ani de zile). Nici nu mai stiu cum arata acasa, cum e sa fie bine si frumos undeva!Nu mai am cum sa ma incarc!Scototesti la rezervele de frumos din strafundurile tale si nu mai iese parca nimic la iveala.Nu mai gasesti la orice colt energie pentru incarcarea propriilor bateri, asa cums e intampla cand esti intr-o tara normala, intr-un loc frumos! Cum e sa poti face ce vrei tu si cand vrei tu? 12 zile de inchisoare. Ai vrea si tu sa mergi sa iti cumperi ceva, sa faci terapie prin shopping, sa batui pe strazi, sa stai sub clar de luna fara sa iti fie teama de orice insecta care te bazaie, sa manaci ceva fara sa te gandesti ca ar putea fi infectat, sa te intalnesti cu prieteni, sa stai pur si simplu sa vegetezi undeva fara sa ai nici o grijja. Iti lipseste soarele.Da, in Africa, asta simti!Desi esti sub cerul liber, iti dai seama ca nu vezi soarele!Sau poate iti lipseste civilizatia? Sau "siguranta" care m-a obsedat in tot acest timp!

Sau...scriind aceste randuri, mi-am dat seama ca nu stiu ce vreau,ce imi lipseste!Cred ca este momentul acela, periculos, cand nu stii de fapt ce te face fericit!Si atunci este foarte greu, teribil chiar, sa reusesti sa iesi singur din butoi! Si acum sunt sigura ca locatia nu are nimic in comun cu starea mea. Sau poate are putin, dar nu foarte mult. Este de fapt un moment in care imi pierd ratiunea de a fi, rostul in viata, dorinta de viitor, ma pierd pur si simplu in mine.Nimeni si nimic nu ma poate ajuta. Sau stiu, e important sa nu fi singur in astfel de momente...Atunci am zis ca trebuie sa gasesc o "victima", sa stau de vorba cu cineva, sa imi distrag atentia (desi, la ultima incercare de felul asta, m-am dus la medicul resorului si i-am spus ca sunt in depresie si il rog sa imi distraga atentia de la starea mea iar el, in incercarea de a face ce i-am cerut mi-a vorbit jumatate de ora despre preferinte culinare ale columbienilor (el fiind din Columbia). Astfel am aflat ca mananca : carnati din sange cu orez, piele si picioare de vita, bacon prajit cu multe alte carnuri prajite intr-un platou "delicios"...si continua tot asa pana l-am implorat sa se opreasca. A spus "ti se pare scarbos? dar ce spui de asta" si mi-a povestit ca o paranteza spunandu-mi ca undeva in China se mananca picioare de caine dupa care mi-a prezentat o specie delicioasa de furnici pe care ei o mananca prajita!Am utiat sa va specific ca totul a fost exemplificat cu imagini pe internet!Am plecat de acolo nestiind ce m-a lovit, uitand de depresia mea dar cu o stare accentuata de greata.

Sa va povestesc totusi ce m-a destabilizat, si de la ce a inceput starea mea, poate atunci veti intelege ce a "omorat" fata aia plina de speranta si entuziasm.

Misiunea mea aici trebuia sa se termine initial intr-o zi de Vineri. Intre timp s-a modificat planul iar plecarea s-a stabilit pentru o zi de Miercuri (care, sa ne intelegem, este inainte de Vineri si parca mai usor de suportat doar pentru ca este mijlocul saptamanii si nu sfarsitul ei :D Te gandesti ca: Luni, e Luni (o zi compromisa din nascare, nu ai cum sa scapi de ea), Marti deja trece muult mai usor stiind ca vine mult asteptatul Miercuri care te salveaza!!!Sfantul Miercuri!". Si uite asa ma incarcam eu zilnic pozitiv pana cand, in Sambata dinaintea ultimei saptamani, vine un mail "distructiv" care spune ca nu mai plec Miercuri, si nici nu specifica exact ziua plecarii!Sa vezi atunci depresie!!!M-am enervat atat de tare ca spre seara mi s-a facut rau!S-a golit toata galeata de gandire pozitiva!Era uscata, aproape ca, sa peste noapte, incepea sa rugineasca!Nu poti sa te joci cu un om in felul asta!Dar ei pot!Stiti ce usor e sa faci lucrurile astea din spatele unui birou "caldut", gandindu-te ca lucrezi cu "resurse" nu cu oameni? Dupa cum va spuneam, seara mi s-a facut rau si dupa care mi-am revenit nu am mai putut sa adorm decat pe la 2.30 dimineata. M-am trezit cu creierul fiert (la propriu) pe la 5 a.m. Credeam ca am murit fiarta... Se stricase aerul conditionat. Nu era suficient ca eram cu nervii in pioneze ca imi mai trebuia un stimulent sa ii infierbante si mai rau!Afara ploua cu galeata!Am uitat sa va spun ca am nimerit in sezonul ploios! Cred ca nu am stiut pana acum ce inseamna cu adevarat ploios! Aproape ca ploua in continuu! Cateodata, daca nu ai cea mai buna stare sufleteasca, poate ca ploaia te stimuleaza sa pici mai rau in depresie!M-am imbracat si m-am dus la receptie. Acolo era racoare si bine. Am stat putin sa imi revin din gandurile "fierte" si apoi m-am dus si i-am anuntat despre aerul conditionat! Fiind duminica, mi-au spus ca nu se poate repara dar poate imi vor schimba camera!In general sunt un om care iubeste caldura. Cu toate astea, exista o limita si la mine!Nu se mai putea sta in camera asta!Mare provocare! In asteptarea unei decizii, m-am intors iar in camera si in asteptarea rezolvarii problemei am adormit din nou (eram extrem de obosita). M-am trezit dupa vre-o doua ore cu creierul fiert a doua oara!Era capatul rabdarii!Eram pe picior de teleportare catre alta lume, mai buna si mai frumoasa!M-am dus din nou la receptie unde, incredibilul s-a produs, s-a rezolvat problema: mi-au dat o alta camera(mult le-a mai trebuit)!Am uitat sa va spun, dar eu eram , cum s-ar spune, cu bagajele la usa!Pai ce credeti ca am facut de la 5 dimineata pana la 8 cand s-a deschis receptia? Bagaje bineinteles!Orice s-ar fi intamplat eu eram gata de plecare!Unde? Ce conteaza, trebuia sa plec undeva!. Deja starea mea devenea mai buna!Am zambit. Asta era ca un curcubeu.  M-am dus in noua camera.Desi era identica, era totusi pozitionata altfel :) Pentru mine, era o schimbare!Doamne si cat aveam nevoie de o schimbare!!!!Muream de dorinta unei schimbari! Daca sparg rutina cu o schimbare, cat de mica, deja simt ca traiesc alta viata!Simt ca o schimb pe cea veche!Schimabrile sunt esenta in viata mea!M-am indragostit de noua camera!Totul era mai frumos: patul, fata de masa, baia, televizorul...etc M-am dus la receptie si i-am multumit din suflet receptionerului si tuturor celor care au facut posibila schimbarea!Ce fericita eram!Toti se uitau la mine ca la o persoana sarita de pe fix. Nu-mi pasa!Pentru mine important era ca am spart rutina!Deci, tot raul spre bine! Ma gandeam, si uite cum o situatie oribila in care ma aflam a devenit si mai oribila peste noapte si m-a invat ca un rau se poate sa se transforme in si mai rau intr-o clipa si te poate invata ca de fapt raul de dinaintea "si mai raului" este chiar bine. Si uite asa mi-am incheiat seara de Duminica, fericita in noua mea camera, in noua mea viata!

Asa cum ati vazut insa, nu m-a tinut mult, avand in vedere ca luni dimineata m-am trezit iar in depresie. Si uite asa, iar nu am mai apreciat faptul ca viata mea se schimbase in bine, chiar daca eram in acelasi loc!Am uitat sa specific faptul ca este ultima saptamana, deci este acea "Luni, e Luni..." din planul meu.De aici probabil ca se trage si starea mea... Deci, dupa ce m-au anuntat ca nu avem escorte disponibile, si ca atare, nu putem parasi resortul, m-am intors in camera incercand sa muncesc de acolo!Eram singura, starea mea se inrautatea. Mi-am luat laptopul si m-am dus la receptie. Nu m-a ajutat nici asta. M-am reintors in camera. Am dat pe  internet cautare: "ce inseamna sa fi fericit". Am gasit genul de articole care te invatau punctual ce sa faci si ce sa nu faci. M-am gandit: bulshit!Cat e de usor sa faci o lista cu sfaturi!Oau, cel mai simplu.Sa vedem draga autorule, tu de cate ori ti-ai aplicat practic aceasta lista atunci cand erai in "fundul unui butoi ruginit"!Bla bla...(asta era in capul meu, si totusi continuam sa citesc, pana cand am gasit una care m-a facut sa zambesc: "Concentreaza-te pe ce iti doresti sa se petreaca nu pe ceea ce iti doresti sa nu se petreaca. Gandirea pozitiva este ingredientul de baza al oricarei povesti de succes. Daca te trezesti in fiecare dimineata gandindu-te ca ceva minunat ti se va intampla in ziua respectiva si esti putin atent, vei observa destul de des ca ai avut dreptate". Probabil cuvantul "minunat" mi-a atras atentia.Eu una cred in minuni, si cand cineva spune ceva care rezoneaza cu crezul tau iti vine sa iti spui tie insati "ti-am zis eu!" :D

 

Am zambit, si mi-am mai linisti capul si sincer, nu stiu daca o sa ma credeti sau nu, (asta nu mai este problema mea ;)) dar in urmatoarele zece minute, am primit urmatorul mail de la coordonatorul din cadrul staf-ului companiei unde imi desfasuram activitatea, ca si raspuns la mailul prin care i-am anuntat ca nu reusesc sa ajung la birou :

"Hope you will be in our office tomorrow being your last day with us. If you have any logistic challenge, please let us know and we will send our security Team to pick you.The entire Department will be dressed in our traditional attire for a photo session With you.
Hoping to see you tomorrow".

Deci, ceva minunat se intampla chiar in timpul in care eu citeam acel sfat care mi-a placut si m-a determinat sa imi deschid mintea sa observ minunile din jurul meu. Nici nu stiti cat de fericita m-a facut aceste- mail. Nu pot sa explic in cuvinte! A fost un moment de fericire din acelea insotit de hohote de ras . A doua zi, marti, urma sa fie ultima mea zi acolo. Acum, nu mai stiu daca este sau nu ultima zi, dar ce vreau sa subliniez este ca, SPECIAL PENTRU MINE, toti vor veni imbracati in costum national chiar daca nu e zi de vineri si  imi vor oferi bucuria unei sedinte foto.Nici nu vreti sa stiti cat de bucuroasa si rescunoscatoare i-am multumit pentru ca, fara sa-si dea seama, m-a scos din depresie si mi-a facut ziua muuuuuuult mai frumoasa!M-a facut sa ma simt speciala si sa continuu sa cred in minuni.Mi-a dat un motiv in plus sa astept nerebdatoare ziua de maine.M-a ajutat sa documentez aceasta calatorie, poate nu cea mai fantastica, dar iata, devenita deja speciala in felul ei.

Ce credeti: A doua zi am avut escorta ?Am reusit sa ajung la birou? M-au asteptat toti imbracati  in costum national asa cum mi-au promis? A fost cu adevarat o sedinta foto?Cam astea au fost si gandurile mele de luni seara.Asteptati si veti vedea cum a decurs faimoasa zi de Marti!

VIATA ESTE FANTASTICA!Si nu uitati, nu trebuie sa fim decat putin atenti si vom observa cum ceva minunat se intampla cu siguranta in viata noastra in fiecare zi!