Lumea noua- Cap. 3 Ceremonie in Bali

Am ajuns la aeroport, la terminalul pentru zboruri nationale care era arhiplin.Banci putine si lume multa, bineinteles ca fiecare statea pe unde apuca, mai mult pe jos adica:D Si acum imi amintesc ca ne-am oprit la un restaurant (destul de local ca sa zic asa) unde am mancat ieftin si bine, si am descoperit sucul de sirsak, un suc minunat dintr-un fruct care nu stiam cum arata.La orice restaurant ma opream, primul lucru pe care il faceam era sa caut in meniu sucurile de fructe de care nu am auzit niciodata.Si va asigur ca am avut foarte multe surprize la capitolul fructe in aceasta tara.

Dupa un zbor de 2 ore, am ajuns in Denpasar.Am constata cu stupoare ca aveam diferenta de fus orar 1 ora fata de Jakarta.Incredibil!!! Acesta insula mi-a oferit niste trairi emotionante greu de descris, si ca asigur ca nu datorita plajelor.Am vazut la viata mea multe plaje muuuult mai spectaculoase decat ce am descoperit aici.Este adevarat ca timpul nu mi-a permis sa "incerc" decat doua dar o opinie tot mi-am facut.In schimb Bali, are alte comori nebanuit, iar o parte din ele va invit sa le descoperiti impreuna cu mine.

Sa ne intoarcem la aeroport. Acolo ne astepta soferul "inchiriat" in avans, cu numele meu scris mare pe o placuta (imi pare rau ca nu i-am facut o poza).Asa ce m-am amuzat si asa de bine m-am simtit gandindu-ma "iata, nu este un vis, este realitate, acolo este numele meu" :D S-a prezentat si ne-a condus fericit la masina.In chema Made dar ne-a spus ca putem sa ii spunem Madi.Ok am spus, si asa a inceput cosmarul lui cu doua nebune, una mai nebuna decat cealalta (saracul).Pana la vila, am facut o ora.Intr-un mod incredibil, ca si in Jakarta, orice drum, oriunde voiai sa ajungi, dura app. o ora.Zici ca era standard sau mai bine zis "stas" :) Pe drum Madi, a incercat din  rasputeri, sa ne faca programul pentru a doua zi.Avea un accent specific indonezian, si zici ca vorbea ca o papusa sau un personaj din desene animat.Era asa de placuta vorba lui!!! Mai ales cand incerca sa ne prezinte optiunile pe care le avem astfel incat sa vizitam cat mai multe in cele trei zile pe care le aveam la dispozitie.Incepea prin a spune "Tomorrow, I would like to show you..." Acest "I would like" suna atat de frumos...!!! (stiu ca pare banal dar e dificil de explicat ce transmitea :)).Asa ca, daca ajungeti in Bali, il recomand cu mare incredere pe Made "I would like" :). Mai jos, datele lui de contact!El este primul balinez cu care am intrat in contact.Transmitea o deosebita incredere, liniste, calmitate.Simpla lui prezenta te facea sa te simti bine.Asta a fost marea mea dilema pe tot parcursul cat am stat in Bali: oare ce beau, fumeaza, fac oamenii aici de sunt atat de calmi.I-am si intrebat pe multi dintre ei dar fara sa primesc un raspuns anume.Este adevarat ca ii ajuta si peisajul: cald, soare, mare, vegetatie, si un cer minunat! Am fost impresionata de cati fluturi am vazut aici, mari si colorati, o dovada in plus a aerului curat de acolo.Le spuneam de cate ori aveam ocazia ca sunt binecuvantati.Imi raspundeau cu un zambet luminos ca stiu asta si continuau probabil rugaciunea recunoscatoare in gandul lor.

Tot incercand sa ne faca planul de a doua zi, ne spune intr-o doara, ca poate vrem sa vedem ceremonia care va fi maine dimineata pe plaja.Incepe sa devina interesant, mi-am zis.Hotaram ca pana la pranz avem program de voie, fiecare face ce vrea, relaxare sau...nu  :) iar la ceremonie merge cine si daca vrea.Il intreb unde e plaja (pentru ca nu se vedea cand am ajuns la vila), cum sa ajung la ceremonie si ora la care ar trebui sa merg.El imi spune ca in jur 7 dimineata si ca vor fi cateva mii de oameni asa ca nu am cum sa o ratez.Desi eram obosita, mi-am spus ca nu am cum sa ratez asa ceva (de cate ori in viata poti ajunge in Bali in perioada acestei ceremonii ), si mi-am programat ceasul sa sune la 6.30.

M-am trezit, mi-am luat aparatul foto, palaria si am iesit pe strada.Pana la, sa-i zicem strada principata, era un drum de app. 3 minute.Se auzeau deja dinspre mare (pentru ca , in  linistea noptii am putut auzi marea, si m-am dumirit in ce parte era), tobele care anuntau ceremonia.Era atmosfera placuta a unei dimineti calde de vara, cu un cer exceptional de frumos.Cand am ajus in acea artera principala, un puhoi de localnici se indreptau linistiti catre malul marii.Am intrat aproape fara sa imi dau seama ce fac, in acel puhoi, si m-am lasat condusa spre locul ceremoniei. Eram singura europeana si nu stiam incotro ma indrept si ce urma sa se intample dar, in momentul in care am patruns in aceasta multime de oameni am simtit ceva nemaipomenit.Am simtit amestecate energiile pozitive a tuturor oamenilor minunati prezenti acolo, care in linistea diminetii se indreptau catre locul ceremoniei, si nimic nu parea sa le distraga atentia.Doamne, cat de frumos era totul: modul cum erau imbracati ( toti in haine colorate de sarbatoare - faimosul "batik" (va voi povesti mai tarziu despre el)), muzica ttraditionala a acelor tobe, cosurile pe care le purtau femeile pe cap, fericirea de pe chipurile lor, straduta pe care mergeam care era brazdata de o parte si de alta de plante exotice, raul care se auzea curgand paralel cu drumul, grabit si el parca sa ajunga la ceremonie.Ce am trait in acele momente  nu am mai trait niciodata!Pur si simplu mi-au dat lacrimile, atat de puternica a fost emotia.Totul parea ireal!E greu, daca nu chiar imposibil, sa redau acele emotii. Aceasta ceremonie era reala nu cu scop turistic. S-au adunat cu mic cu mare pe aceasta plaja cu nisip negru, pentru a aduce ofrande oricarui zeu hindu pe care il onorau.

Mai tarziu, Madi mi-a explicat ca fiecare familie balineza are acasa un templu la care se roaga. Si cand spun templu, nu ma refer la ceva micut gen statuie, ci la o adevarata curte separata de casa , dedicata special pentru asta. Acest templu este mai mic, sau mai mare, depinde foarte mult de situatia ecomomica a proprietarului dar, din cate am putut sa-mi dau seama, intotdeauna am vazut ceva impunator si frumos. Se roaga, aduc ofrande, inchina temple si sunt fericiti! Si eu sunt fericita ca am avut ocazia sa ii cunosc, sa ii admir si sa invat ceva de la ei.Si tot ce am simtit pe parcursul celor trei zile este ca as fi vrut sa ma mut acolo.As vrea sa duc si eu viata linistita pe care o au ei.As vrea si eu sa traiesc minunea asta in fiecare zi a vietii mele, atat ca o mai fi ea. Dupa ce Madi mi-a povestit ca sotul proprietarei hotelului in care ne-am cazat era un neamt care a venit acum vre-o 15 ani in vacanta si a ramas aici facand afaceri ma gandeam deja ce as putea face acolo.Chiar as renunta la viata pe care o am aici pentru a TRAI acolo.

Ca o confirmare a gandului meu ascuns privind ideea de "ce ar fi daca!?!" a fost aceasta mamica europeana cu doua fetite, imbracate toate trei in port popular, care se indreptau si ele catre ceremonie.Imi venea sa ma duc sa le intreb povestea lor.Simteam prin toti porii ca vreau sa stiu de ce, cum, in ce fel, cum e si toate amanuntele utile, dar, mi-am infranat impulsul.Mi-a ramas totusi, intr-o camara ascunsa a mintii mele zvapaiate, gandul ca voi pastra aceasta idee ca pe o optiune.Intodeauna mi-a placut sa ma gandesc ca am muuuulte optiuni in lumea asta, ca lumea e maaare si ca are foarte multe oportunitati de oferit Sa presupunem ca viata in locul in care sunt nu mai merge, si simt ca nu mai este ok. Asta nu este sfarsitul lumii!Iau un glob pamantesc si privindu-l imi imaginez cate optiuni imi poate oferii acest Pamant. Milioane, daca nu chiar miliarde.O pot lua de la capat din nou oriunde in lumea asta.Pur si simplu!Poate nu ar fi usor dar, in acelasi timp, nu va fi nici atat de greu pe cat imi imaginez ca va fi.Atata timp cat sunt sanatoasa, totul este posibil!Atata timp cat sunt deschisa la minte, sunt Absolut convinsa ca orice problema are o rezolvare!

Am gasit faimoasele flori frangipani peste tot in Indonezia si in toate culorile posibile. Poate chiar am nimerit in sezonul lor. Imi plac atat de mult aceste flori care miros dumnezeieste.

privind

Pe plaja, odata ajunsi, punea cosurile cu mancare si flori si alte ofrande aduse, la un loc iar ei in alt loc erau "sfintit" sau binecuvantati de un "preot".Dupa asta, stateau cu familia si mancau acolo pe nisip ce a adus fiecare. In liniste, fara imbranceli sau alte nebunii, isi terminau repede treaba si plecau frumos lasand loc altor balinezi care veneau in cete pe plaja, pentru acelasi lucru.In urma lor a ramas muuuulta "mizerie" sa ii zic asa, dar pe care cineva la sfarsit a adunat-o.In principiu, pe langa faptul ca oamenii mi s-au parut extraordinar de calzi si placuti, i-am gasit si foarte civilizati si politicosi, gata oricand sa iti sara in ajutor.La plecarea de la ceremonie, mergeam pe drumul spre hotel si un balinez a oprit scuterul si m-a intrebat unde merg.I-am raspuns unde merg, gandindu-ma "uite-te si la tupeistul asta" in timp ce el mi-a oferit un loc pe scuterul lui sa ma duca pana la hotel.Moment in care m-am simtit oribil pentru gandurile mele initiale in ce-l priveste.Chiar m-a impresionat!!! Nu am intalnit, pe toata perioada sederii mele in Indonezia, vre-un locanic obraznic.Sunt indragostita de acest popor de oameni buni!

Cam asta a fost tot despre prima dimineata in Bali. Din cate ati vazut am avut deja fosrte multe de spus.Voi continua relatarile despre Bali in urmatoarele postari.Sper sa va placa amanuntele pe care vi le transmit si sa va provoc sa vizitati si voi Bali. O sa va povestesc mai tarziu despre cazare si mancare, care nu sunt scumpe deloc. probabil ca cel mai scump este biletul de avion. Dar, cumparat cu destul timp in avans, sunt sigura ca se pot gasi bilete la un pret convenabil.

Viata in Indonezia este fantastica!

See you soon!