Cum l-am pierdut ...

            Asa cum am promis am revenit cu povestea zborului ratat de acum cativa ani ( nu foarte multi). Acum cativa ani gaseai super oferte la companiile low-cost. Si cand spun super-oferte ma refer la faptul ca puteai vizita frumoasele orase europene chiar si cu 10 eur dus - intors, iar aici nu vorbesc din povesti ci din propria experienta. 

            Asa s-a intamplat si atunci. Am luat bilet de avion cu 10 eur, dus-intors la Roma, la sfarsit de toamna. In Roma mai fusesem in interes de serviciu dar atunci nu reusesti decat sa te amagesti ca ai gustat din crema "tiramisului" si doar sa-ti deschizi apetitul si dorinta de a reveni pe mai mult timp pentru a-i explora sensibilitatile. Odata gustat, te indragostesti iremediabil de acest minunat oras-muzeu in aer liber. Asa ca, atunci cand au aparut ofertele de zboruri pentru noua stagiune, din tot evantaiul de oferte am ales tot Roma. Am petrecut un weekend superb care ne-a oferit un meniu complet cu "de toate": cu shopping, cu ratacit pe stradute boeme, cu inghetata, cu bucatarie italieneasca, cu prosecco, cu Vatican, cu Michelangelo, cu cladiri istorice care te fac sa te intrebi oare atunci cum au putut iar acum de ce nu mai suntem in stare  ...  Ca orice city-break perfect, zborul de intoarcere era pentru duminica seara. Am ajuns si atunci cu doua ore inainte la aeroport cu gandul ca mai bine asteptam acolo decat sa riscam sa fim furate de peisaj si sa pierdem avionul. Stiam ca aeroportul din Roma este mare si dezorganizat. Asa ca, am facut check-in-ul, ne-am invartit apoi un pic prin duty-free ( care, chiar daca iti da senzatia ca este "fara obligatii", o simti ca pe o datorie personala - trebuie verificat de fiecare data ca altfel cum vei sti daca s-a intamplat vre-o schimbare sau cum vei fi la curent cu noutatile :D ), ne-am cautat poarta de imbarcare ( multumite ca totul a decurs fara peripetii) si ne-am asezat in fata portii asteptand imbarcarea. In jurul nostru se vorbea romaneste, un semn in plus (gandesc eu) ca suntem la poarta care trebuie. Apoi a urmat o asteptare mai lunga decat cea presupusa (avem intarziere imi zic eu dezamagita, dar fara sa verific pe panou). In jurul nostru tot romaneste se vorbea, semn ( gandesc eu, din nou ) ca suntem la poarta care trebuie.  Intarzierea se prelungeste. Ma ridic apoi de pe scaun sa vad ce se intampla si imi sare in ochi avionul care era legat la burduful portii unde asteptam. ERA MOV ( iar avionul nostru trebuia sa fie albastru ( stim cu totii cele doua culori de low-cost care ne definesc :) )...Cu ochi cat doua smochine ma uit la panoul portii respective si vad scris : TARGU MURES!!!Am inteles atunci ca suntem intr-o maaaaaaare incurcatura pentru ca in timp ce noi asteptam linistite sa ne imbarcam ei nu au stat degeaba ci ... au schimbat portile. La asta nu m-am gandit si nici nu m-am asteptat. Am alergat la informatii sa intrebam socate ce s-a intamplat dar avionul nostru zbura deja liber ca o pasare a cerului catre Bucuresti, fara noi insa. La ora aia nu mai lucra nici un birou a nici unei companii aeriene ( era prea tarziu ca sa mai munceasca cineva) asa ca nu am putut cere nicaieri informatii despre urmatoarele zboruri valabile. Singura solutie a fost sa sunam acasa si sa ne riscam spunandu-le sotilor ca daca ne mai vor inapoi sa ne cumpere bilete de avion. Norocul nostru a fost ca ne-au vrut :)  Insa primele  bilete valabile au fost bineinteles pentru dimineata urmatoare si ca sa fie treaba complicata pana la capat nu au fost de pe acelasi aeroport ci de pe altul ( iar cine a fost in Roma stie ca distantele dintre aeroporturi si dintre aeroport si oras sunt ... "semnificative" ). Iata-ne deci, cum am ramas noi peste noapte in Roma, intre doua aeroporturi, fara cazare si fara nici cea mai mica idee despre ce aveam sa facem ca sa supravietuim acelei nopti :). Am gasit pana la urma o cazare last minute asa cum a fost si zborul, dealtfel, iar mini city-break-ul nostru a devenit maxi city-break cu bilet de avion de la 10 eur (va amintiti la cum ma laudam initial :) ) la 150 eur.

              Dar in final, stiti ceva? Aceasta a ramas o intamplare de care imi voi aminti toata viata culmea, cu placere si cu amuzament, o intamplare care smulge zambete ori de cate ori o povestesc si la altii ( chiar daca toti se grabesc sa spuna ca nu am fost atente, ca asa ceva lor nu li se poate intampla, ca asa ceva nu este posibil, ca este o intamplare de filme gen "Stan si Bran" :) etc) . Dar eu cred ca tocmai aceste mici intamplari imperfecte fac viata mai minunata si mai savuroasa si le primesc cu bratele deschise la fel cum le primesc si pe toate celelalte. 

PS Si de data asta , asa cum va spuneam, era sa pierd avionul pentru ca pe ultima suta de metri am avut dorinta de a scrie pe blog, gandindu-ma ca am timp suficient. Scriam eu asa concentrata, dar si cu mare greutate (ca nu e usor sa o faci de pe telefon care are un autocorect mult mai destept decat tine si care pare sa iti dea peste deget la fiecare cuvant tastat: nu este asa, nu asa s-a intamplat, nu ai spus bine aici etc de te apuca razboiul cu tehnologia ...) cand, ma trezeste ca dintr-un vis, un ultim anunt disperat pentru intarziatii care pleaca spre Barcelona. Nici nu imi amintesc cand mi-am scos telefonul din priza (ca eram conectata pe undeva prin aeroport unde era o priza disponibila - de asta nu stateam la poarta mea de imbarcare :) ) si cu bagajul intins am alergat catre poarta. Daca va puteti imagina, am fost ultima intrata, nici actele nu mi le-au mai verificat. Aproape ca nu imi venea sa cred ca am fost la o secunda distanta de a pierde avionul pentru a doua oara in viata mea :). Abia cand m-am asezat la locul meu am putut in sfarsit sa zambesc amuzata de nebunia mea :). Din Barcelona v-am pregatit fotografii minunate care va vor face sa va indragostiti de acest loc binecuvantat al lumii

             Viata E Fantastica fix asa cum este ea, si cu toate cele bune, si cu toate cele "imperfecte"! :)