Knock knock to...the Hell's door

Azi am semnat contract cu Iadul!

Hmmmmmmmmm!Veti spune ca daca l-am semnat am si vrut. Normal ca am vrut!!!! A fost viol cu acordul partilor!Si nu doar atat, am si suferit pana am ajuns aici. Nu a fost deloc usor!O luna de zile de suferinta ! Mai intai pentru ca nu puteam sa obtin un cod fiscal, un numar prin care am devenit platitor de impozite si pentru care am avut multe aventuri de trecut.Dar fara acest numar, nu poti face ABSOLUT nimic. Este ca si un prim pas, ca si un botez. Asa intri in deplinatatea legalitatii in Italia.Toate activitatile viitoare se vor invarti in jurul acestui numar. Dar in final, l-am obtinut. Nu pot sa va spun cata bucurie am simtit cand dupa o luna, in sfarsit l-am obtinut.Am sarit in sus de bucurie la propriu dupa care, m-am asezat pe scaun resemnata si un pic mirata: "nu am crezut ca am sa ma bucur vreodata atat pentru ca mi s-a oferit posibilitatea sa platesc impozite!!!".Inca o dovada a unei  zicale dupa care ma ghidez: "Niciodata sa nu spui Niciodata".Mi-a aratat viata de atatea ori ca este adevarata incat am adoptat-o, si cred in ea.

Ok, si ajung eu frumusel la banca (despre ea era vorba, ce ati crezut...?), mai devreme decat aveam intalnirea (pentru ca trebuie sa stiti ca mi-am facut programare pentru aceasta operatiune grea si delicata de a deschide un cont curent) si am asteptat duduia. A aparut, tacticoasa, a tras de timp pana s-a facut ora intalnirii, cand, m-a chemat zambitoare la biroul ei.

Am analizat-o. Sacou cu paiete la rever si la maneci, pix roz cu gliter roz inauntru, capsator, perforator roz, ea eleganta cu tocuri de doispe' :). Pai am avut timp suficient, chiar si machiajul i l-am analizat, pentru ca, zece minute (si iar, nu exagerez) s-a uitat la monitor parand ca incearca sa faca ceva dar eu nu vedeam ce, si doar apasa clic pe "mouse" si nu spunea nimic. Intr-un final, se intoarce catre colegii ei de celula (asa aratau birourile, mici celule despartite de jumatate de perete transparent) si a intrebat:"stie cineva de ce nu functioneaza Word-ul?Pentru ca incerc sa il deschid si nu functioneaza!"(AHA, imi zic, deci asta facea, deschidea Word-ul...hmmmmm...oare cat o sa trebuiasca sa stau aici???). S-a deschis intr-un tarziu si a printat o "carte", pe care a adus-o de la imprimanta (jumatate de carte avea file goale, si iar se intoarce spre colegii de celula: "stie cineva de ce imprimanta scoate atatea foi albe?" (fuck - scuzati franceza- o sa dorm aici...!!!!).

Imi da pe rand sa semnez toate colile, fara sa ma lase sa citesc (adica s-a gandit ca oricum nu am sa inteleg nimic din italiana asa ca deschidea fiecare document direct la semnaturi :"please sign here, and than here...", nici macar nu-mi spunea ce semnez. Eu, ma chinui sa citesc ceva, dupa care ma las pagubasa si ma gandesc ca oricum, chiar daca nu sunt de acord, nu ma va asculta nimeni, o intreb macar in mare ce semnez acolo. Imi povesteste: asta este pentru procesare date personale, asta este pentru internet banking ... s.a.m.d. pana ajungem la una la care zice:"asta este declaratie ca nu sunteti rezident SUA", moment in care ma bufneste rasul. Mi s-a parut atat de amunzant, iar ea mi-a explicat ca exista un acord...bla,bla, bla.Am inteles, dar tot a sunat amuzant: rezident SUA.Am simtit ca daca eram rezident SUA, nu as fi fost acum aici. Poate ma insel, oricum senzatia de moment a fost amuzanta.

Am semnat cuminte, tot ce mi-a dat, iar acum astept bombele sa cada.Stiti cum e cu "asterixul" la contracte in general si cu banca in special. Oricat de pregatit te simti, si oricat de mult ai citi, tot te loveste o bomba la un moment dat, pentru ca ideea e sa fii atenta la ceea ce scrie cu cele mai mici caractere, pentru ca bineinteles...esentele tari, se tin in sticlute mici :).

Dupa care, ii suna telefonul iar la melodia de apel, melodia din "Sex and the City" :) Era atat din peisajul filmului! Nu m-am putut abtine si am intrebat-o unde a gasit melodia si mi-a zis ca din AppleStore.Am zambit amandoua, si m-am simtit ca in filmul "Blonda de la drept" cand se intalneau intre ele  tipele din "fratia Delta NU" hihihihihihi

Intr-un final, termina cu succes operatiunea deschiderii contului curent, dau sa plec dar ma intorc si o intreb daca pot face shopping online cu cardul pe care tocmai mi l-a dat. Imi spune ca nu, ca imi trebuie un altfel de card, preplatit, pe care il pot achizitiona de la ei cu 9 EUR. Ok, zic, vreau si un card din acela. Ma invita sa stau jos din nou, se duce sa ia cardul dintr-un cos (imi si imaginam o gaina in spate care facea carduri in loc de oua :). Imi spune ca imi v-a luat 9 EUR din contul curent pe care tocmai l-am deschis. Ii zic resemnata, ok, deja a inceput distractia (zambeste si ea, zambesc si eu).Dupa asta, sta iar zece minute in fata monitorului, eu gandindu-ma "offff, cred ca iar trebuie sa deschida Word-ul" dupa care imi zice: "nu functioneaza!". O intreb speriata, ce nu functioneaza, contul meu nou sau ce? Ea zice, "nu, nu functioneaza sistemul, s-a blocat, si nu pot sa va dau cardul preplatit"." Ok, si atunci, ce facem?"- zic mirata. Ea zice, "pai va programez, si veniti maine". Ma ridic de pe scaun si zambesc "Suficiente operatiuni pentru o zi, nu credeti!Chiar si sistemul a realizat asta " :D (zambim amandoua si plec resemnata spre birou.Nu inteleg in continuare, de ce trebuie sa "cumpar" un alt card, cand am deja un card atasat acestui cont curent.De ce nu poate sa imi furnizeze unul care sa idneplineasca toate dorintele (Spiritul Lampii :) , stiti voi)).

Ajung la birou, ii explic lui Allan toata povestea (dupa ce el mi-a recomandat-o pe duduia de la banca) iar el imi spune hotarat: "Nuuuuu!Trebuie sa te duci inapoi la banca si sa ceri un barbat!"Eu, izbucnesc intr-un ras nebunesc, si intreb "De ce?Crezi ca barbatii sunt mai destepti?Si oricum deja duduia ma cunoaste si pe deasupra, nu pot sa intru in banca si sa spun ca eu vreau un barbat!"Ziceti si voi cat de tare e asta.Auzi tu, dute si cere un barbat la banca, eventual si unul cu "bani pe el" ca sa poti face shopping online!:):):):):):):):):):):):):):):)


VIATA E FANTASTICAAAAA!!!!