Viața E Fantastică!: China:Cap.4 - Interzis pofticiosilor! :D

Daca tot am vorbit in postarea trecuta despre complexul de restaurante, am decis ca ar fi interesant sa vorbesc si mai ales va arat si mancarea pe care am gasit-o acolo.

Cine ma cunoaste stie ca nu sunt o gurmanda de fel si nici nu imi place sa experimentez cand vine vorba de mancare.Si nici in genul care sa fotografieze mancarea nu ma regasesc. Insa, pentru ca destinatia a fost mai deosebita si pentru ca am fost intrebata expres despre mancarea din China, ma simt datoare cu aceasta postare.De la inceput simt ca trebuie sa va avertizez sa o vizionati doar daca sunteti satui pentru ca altfel …va spun doar atat: este riscant :D

Despre experienta mea culinara pot doar sa va spun ca am avut nenumarate tentative sa mananc in restaurante chinezesti dar fara succes. De ce fara succes? Ei bine, majoritatea duceau lipsa de personal vorbitor de limba engleza ceea ce a facut pentru mine accesul efectiv “interzis”. Pentru un aventurier gurmand, cred ca ar fi fost o experienta extrem de interesanta din punctul asta de vedere, pentru mine insa, a fost cosmar.

Chiar si asa, prima saptamana a fost de experimentat in general. Am incercat mai multe restaurante si am adunat intamplari diverse in fiecare .Dar tin neaparat sa va povestesc intamplarile din restaurantele chinezesti probate.

Dupa mai multe incercari nereusite (exclusiv din cauza limbii) de a manca mancare chinezeasca in China (suna absurd, stiu) am decis sa merg la masa cu colegii mei chinezi. In felul asta, am zis eu, voi fi in siguranta. In echipa am avut un chinez, un vietnamez si un singaporian.Toti vorbitori de limba chineza deci ar trebui sa fie usor, zic eu. Meniul era imens iar optiunile variate. Cu greu m-am decis la ce voiam sa aleg. Simteam ca as fi vrut sa incerc mai multe insa m-am oprit la doua feluri de mancare recomandate si deja incercate de colegi, printre care o supa de peste. Cand a venit supa avea in ea niste galusti mari albe. Aproape ca mi-a venit sa intreb unde este pestele dar m-am abtinut. Desi nu mi-a inspirat incredere deloc m-am simtit “datoare” sa incerc. Galustile aveau gust de plastic si pareau facute dintr-o pasta alba cu mult bicarbonat. Mai bine zis, aveau consistenta unor bureti de bucatarie. Am inghitit nemestecat aproape. Vietnameza a spun ca este foarte buna.Din politete, la intrebarea daca imi place si mie am zis ca da, este foarte buna.La sfarsit bineinteles ca nu mi-au acceptat cardul de credit. Per ansamblu deci, prima experienta nu a fost prea placuta .

Am stat un pic pe ganduri daca sa mai incerc si a doua oara. Eram totusi in lumea bucatariei chinezesti asa ca am decis ca e pacat sa nu incerc. Asa ca intr-una din urmatoarele zile le-am zis colegilor ca vreau din nou sa merg la masa cu ei. S-au bucurat comentand ca mi-a placut prima data. Am zambit politicos si m-am rugat in gand sperand ca a doua incercare sa fie mai reusita.Ne-am dus de data asta la un restaurant mult mai chinezesc decat primul. Aici mi-a fost mai greu sa aleg, poate avand in vedere si prima experienta, de data asta am fost reticenta. Am hotarat sa aleg trei feluri de mancare ca in caz de ceva sa am optiuni J .Printre elea u fost flori de lotus prajite si un orez cu ou (ati zice ca am fost prea curajoasa nu? :D ) . Le cer colegilor sa intrebe in mod expres daca orezul are carne in compozitie si le cer sa comunice ospatarului ca nu vreau carne adaugata deloc. Nu va exagerez, dar despre acest subiect au vorbit vre-o 3 minute. Ospatarul parea ca nu intelege cum adica vine asta: “fara carne”. Nu ma intelegeti gresit, nu sunt o vegetariana sau adepta vre-unei secte ciudate insa, de cate ori sunt plecata in parti necunoscute ale lumii, incerc din motive de sanatate si de neincredere in provenienta ei, sa evit carnea. Nu a durat prea mult si a venit mancarea cu niste portii imense. Va imaginati?, doar cele trei feluri comandate de mine aproape ca au umplut masa. M-am rusinat un pic. Mi-am dat seama ca am parut nesatula. M-am linistit insa repede cand am realizat ca nici ei nu au fost mai prejos. Am inceput cu floarea de lotus. Eram atat de curioasa!!!!Dar ce credeti… avea carne!Adica era floare de lotus prajita cu carne. Chiar nu mi-a trecut sa pun intrebarea despre carne la floarea de lotus. Ma bazam atat de mult pe floarea mea de lotus!!!!!Eram sigura 100% ca va fi cea mai vegetariana optiune din toate J Nu am putut sa o mananc si le-am oferit-o colegilor bucuroasa ca macar lor le-a placut. Fie vorba intre noi, lor le placea orice. Chiar erau aventurieri si incercau orice dar ce era mai curios era ca din punctul lor de vedere totul era bun. Am trecut la orez. Am inceput sa mananc si am constatat ca si orezul avea carne. Le spun colegilor, cheama ospatarul si ii spun ca orezul are carne si ca noi am cerut fara carne iar el se uita la noi nedumerit si ne spune ca are doar carne de vita (in sensul ca nu are adaugata carne de porc) .Cuuuuum se poate asa ceva in conditiile in care noi am cerut in mod expres fara carne?!?!?! Intre timp mie mi sa spulberat orice pofta de mancare dar ei au insistat sa il dea inapoi si sa ne schimbe orezul. Ia ospatarul orezul, dupa 5 minute se intoarce cu el cica fara carne. Mi-am si imaginat cum in bucatarie, un chinez migalos, a “incercat” injurand sa pescuiasca toata carnea din orezul meu. Era evident (judecand dupa timp) ca nu l-au refacut. Credeti ca le-a reusit? Ei bine, nu prea! Am decis atunci sa nu mai mananc. Nici nu imi mai era prea foame, sincer.Le-am spus ca nu prea imi place orezul si am inteles cu toti ca a fost un pranz ratat :D

Atunci mi-a trecut prin cap sa le pun o intrebare apropo de carne. Le-am povestit ca am mancat in Beijing la un restaurant faimos dumpling cu crab dar am avut senzatia ca nu era doar crab in compozitie. I-am intrebat parerea lor “ce credeti, adauga si altceva sau chiar e crab?”. La care raspunsul lor fara ezitare a fost “sigur adauga si alt tip de carne ca de unde sa aiba atat de multa carne de crab, ca doar e foarte scumpa!!!”.De altfel, am observat ca acolo combinatia de carne de orice fel cu fructe de mare este foarte uzuala o combinatie pe care eu una chiar nu o inteleg.

Au mai fost si alte intamplari mai mult sau mai putin haioase dar asta ar insemna probabil sa scriu o carte doar pe tema asta si nu as vrea sa va plictisesc.

Acestea fiind spuse, eu m-am lecuit de mancare chinezeasca. Nu va speriati, nu am murit de foame. Varietatea pe care o ofera orasul in sine din puct de vedere culinar este imensa. M-am oprit intr-un final la trei restaurante preferate iar in top a fost unul cu specific australian de care sunt indragostita si care o sa-mi lipseasca. Deci, recomand din inima Goald Coast Restaurant&Bar Shenzhen.

PS1 Fotografiile de mai jos sunt surprinse in mare parte de colegul meu singaporian care era un gurmand prin definitie si care a fotografiat efectiv tot ce a mancat si nu o fotografie doua, ci minim 5 la fiecare fel de mancare :D Credeti-ma, ceea ce vedeti mai jos este o selectie la sange considerand ca totalul fotografiilor cu mancare au fost aproape 1000. :) Sper ca postarea sa multumesca asteptarile celor interesati de subiect si sa va ajute sa va faceti o idee despre mancarea in China iar pentru toti ceilalti sper doar sa nu va plictiseasca prea tare.

PS2 Cu toate intamplarile povestite mai sus, vreau sa va fac o confesiune : mi s-a facut o foame pregatind aceasta postare de ... imi vine sa ma intorc acolo si sa incerc totusi si a treia oara un restaurant chinezesc :D