Nigeria: Cap. 9 - Realitatea strazilor din Port Harcourt

Am nimerit in Nigeria in sezonul ploios, lucrul pe care il veti remarca si in poze care sunt stropite de picaturi de ploaie si innorate, gri, intunecate, lipsite de soarele care infumuseteaza tot ce ne inconjoara. Poate ca si acest aspect a contribuit la imaginea creata si transmisa despre aceast loc de pe Pamant.Va avertizez ca nu vor fi imagini placute,ca veti vedea inclusiv arme de foc in fotografii ca sa nu mai vorbesc de multa saracie.

Nu sunt multe pozele dar sper ca va vor transmite realitatea.Cam atat, vizionare placuta!

Acest gen de "rickshaw" era folosit pe post de taxi. Vedeai in permanenta, cateodata o familie intreaga inghesuita intr-un astfel de taxi. Din cate am inteles nu le era permis sa circule cu scutere/motociclete deoarece se comiteau multe infractiuni gen furturi/atac la persoana etc dupa care fugeau foarte repede de la locul faptei. Cu aceste "riskshaw" nu puteam merge cred cu mai mult de 30-40 km/ora. Erau simpatice, oricum!

Eleve mergeau la scoala. Priviti-le uniforma dar mai ales, am sa va rog sa observati prin fotografii informatia despre par pe care v-am povestit-o.

In intersectii era cate o "ghereta" ca cea din poza de mai sus in care statea un politai de la circulatie si incerca sa ghideze traficul. De multe ori fara un succes real.

Intr-una din zilele sederii mele acolo a fost o stire in ziar care m-a facut sa vorbesc singura toata ziua respectiva: 4 politisti au fost impuscati mortal in Port Harcourt.Ceea ce m-a revoltat a fost ca nu au fost impuscati cu un scop anume ci doar pentru ca se aflau la locul nepotrivit atunci cand o banda terorista a trecut prin zona.M-a revoltat si m-a provocat la multe intrebari fara raspuns. Dar a trecut la fel cu au trecut toate, inclusiv aceasta misiune pentru mine care oricum m-a invatat multe lectii de viata. Ideea este ca daca mai aud pe cineva ca este nefericit sau ca o duce rau, am sa-l trimit bucuroasa sa experimenteze Nigeria. O lectie pe care fiecare dintre noi ar trebui sa o traiasca. Aici imi aduc aminte de acel exercitiu invatat de la un prieten drag: " fa o lista cu toate lucrurile pentru care esti recunoscator". Ai putea incepe sa faci aceasta lista si am sa te rog sa incepi cu lucruri simple, elementare, care tu in momentul asta crezi ca ti se cuvin asa, pur si simplu, cum ar fi : apa potabila, energia electrica, sanatatea, integritatea corporala, familia, prietenii, faptul ca traiesti intr-o tara in primul rand civilizata, conditiile meteo care sunt printre cele mai convenabile ( si iarna si vara) etc (am sa te las pe tine sa continui lista si am sa iti reamintesc faptul ca toatea acestea care tu crezi ca ti se cuvin pur si simplu, le-ai primit pentru ca esti un mare norocos, si nu vreau sa traiesti lipsa lor inainte sa iti dai seama cat de pretioase sunt). 

Marfa in piata si nu numai, o transportau cu roaba.

In vacarmul acestor trairi am avut un coleg francez care avea farmecul lui. Mai sus vedeti harta Frantei in care el mi-a desenat unde este regiunea Provence.M-a facut sa ma gandesc la culturile de lavanda pe care tare mi le-as dori sa le vad si sa le "traiesc" :) oricum, ceea ce mi s-a parut interesant este felul "matematic" in care isi imagineaza el Franta.

Bineinteles ca totul era transportat pe cap. si daca ati fi vazut macar cu cata usurinta! Am vazut o femeie care avea 4 sticle de apa de cate 2 litri intr-o cutie de carton, pe cap. Erau totusi 8 kg!!!S-a oferit sa ma invete si pe mine cum sa le transport. M-am amuzat dar sincer, nu ma vad in stare sa fac asta. Insa, in acelasi timp mai stiu ca, nevoia te invata. Asa ca , sper sincer sa nu fiu nevoita vreodata sa fac asa ceva.

Aici vedeti elicopterul de la fereastra camerei mele.Era atat de aproape ca aveam  impresia ca aterizeaza direct in camera.

Privitii pe acesti localnici inarmati. Am fost socata. Am trecut...atat de aproape de ei. Cand am intrebat daca am vazut bine mi sa spus sa ma lisistesc ca sunt politisti. Sincer acum, voi chiar ati crede-o pe asta? Arata personajele din imagine a politisti?No comment...

La fiecare semafor vedeai zeci de vanzatori ambulanti care vindeau orice iti trecea prin cap si nu numai. De exemplu am vazut vanzatori care vindeau tablouri cu presedintele tari. M-am amuzat, iar cand am intrebat cine ar cumpara asa ceva mi-au spus ca in institutiile publice sunt obligate sa aibe astfel de tablouri asa ca, a avut sens oferta acelor vanzatori :)

Intr-una din zile m-a luat gura pe dinainte si am spus ca aceasta este piata neagra. Ei m-au intrebat de ce spun asta si le-am explicat ca sunt bani neimpozitati de stat si poate unul din motivele pentru care tara nu prospera. Stiti ce mi-au spus? Ei bine, au spus ca acesti vanzatori sunt foarte saraci, si ca poate vand marfuri mult mai ieftin decat intr-un magazin, si ca statul nu ar avea de ce sa-i impoziteze. Interesul statului este sa lase acesti vanzatori sa se dezvolte, si cand au suficiente resurse, sa inchirieze ceva, si abia atunci sa intervina  cu impozite si taxe.Pe mine m-au convins!Intelept raspuns.

Dupa cum va spuneam, la masina blindata, aveam geamuri fumurii, prin care teoretic nu se vedea in interior. Nu mica mi-a fost mirarea cand intr-o zi, eu facand poze din interior relaxata,sa observ ca unul m-a vazut. M-am retras speriata de la geam si am spus :"m-au vazut"!Iar bodyguard-ul ne-a zis ca da, ca daca cineva vine suficient de aproape de geam, te poate vedea.Nu prea mi-a convenit asta.

In scimb, vanzatorul de mai sus, s-a apropiat foarte mult, aproape era lipit de geam, si se pare ca nu m-a vazut deloc.Mie asta imi spune prividea lui! :))

 

Acest anunt m-a amuzat copios!Nici acum nu inteleg ce inseamna acel "horseplay" si  tot nu inteleg care este de fapt mesajul. :))

 Astea fiind spuse, misiunea a luat sfarsit  si m-am trezit bucuroasa in camera de training pentru zborul cu elicopterul (atunci cand am venit nu l-au considerat necesar, acum insa au considerat ca, poate pentru ca eram singura pasagera, e necesar sa stiu lucruri in caz de urgenta (parcam aveam elicopterul meu personal) :)), si apoi am savurat imaginile suprinse din elicopter (zburam asa de jos, era atat de interesant..., si mai ales...

... bucuria vederii aeroportului din Paris, unde imi venea sa zburd! Intoarcerea la civilizatie a avut de data asta un impact aparte. Imi venea sa plang de fericire, sa pup pe toata lumea. Le-am zis ca imi pare bine sa ii vad pe taximetrist, pe gardianul de la bloc, pe vanzatoarele din dutyfree etc. Nu cred ca m-a inteles cineva, si nici nu ma astept. Unele lucruri nu ai cum sa intelegi  decat atunci cand le traiesti pe pielea ta.

In incheiere, as mai avea ceva de adaugat. Am intalnit in Nigeria oameni care munceau permanent  ( adica nu vorbesc de cei veniti ca mine in misiuni provizorii ) din toate colturile lumii. Si aici am sa mentionez : Italia, Grecia, Croatia, Africa de sud, Jamaica,Canada, Anglia, Columbia, Indonezia, Egipt, Pakistan, Libia.Pe acestia i-am intalnit eu personal  dar fiti siguri ca mai erau si din alte colturi ale lumii. Eu una, am ramas "paf". Nu credeam asa ceva. Stiam ca in Romania este un fenomen, si ca multi romani pleaca peste hotare sa isi castige existenta, dar nu m-am asteptat sa gasesc aici o multinationalitate ca cea pe care am gasit-o.Pe cel din Canada l-am intrebat chiar, nu m-am putut abtine: "ce cauti aici, om bun ?". Stiti ce mi-a spus :"ce e de facut? ne ducem acolo unde ne cheama job-ul. Nu poti sa stai fara loc de munca. Si atunci, daca asta este ceea ce ti se ofera la un moment dat, pleci dupa job!". Deci, asta a fost inca o lectie invatata acolo.Nu este o rusine sa pleci peste hotare sa muncesti.Daca faci asta, nu inseamna neaparat ca esti sarac, ci inseamna ca esti dispus sa accepti provocari noi. Deci nu doar romanii pleaca in Italia sau Spania la munca. Si scuzati-ma, dar puteti compara Italia/Spania cu Nigeria? Nu prea cred. Pe de alta parte, nu neg ca in Nigeria, iti este intradevar recompensat "derajul" de a te muta si munci.Si aici vine alta problema: cat esti dispus sa faci asta? Si, se merita sa o faci pe termen lung? Erau persoane care munceau deja de 9 ani acolo. I-am intrebat, ce este in capul lor? Mi-au spus ca vii initial cu contract pentru un an, maxim doi. Dupa care, te obisnuiesti cu acest stil de viata, cu un anumit nivel , cu anumite beneficii la care, nu mai poti sa renunti.Problema mea a fost alta. Merita sa iti traiesti tineretea in acest fel (pentru ca 9 ani nu sunt putini). Si aici nu glumesc. Poti veni la 30 de ani si te poti opri sa faci asta la 40 de ani. Deja, o frumoasa parte din viata ta s-a epuizat intr-un acest fel ...altfel.A fost o intrebare care m-a framantat pe toata perioada misiunii si care imi revenea in cap de cate ori mai intalneam o persoana noua, cu aceeasi poveste veche.In final, am ajuns sa aplic acelasi principiu de viata care ma ghideaza. Este o alegere, o alegere personala. Fiecare decide pentru viata lui cum vrea sa si-o traiasca. Nu ii voi judeca si nici nu ii voi felicita. Daca sunt impacati cu viata lor in acest fel, ma bucur pentru ei. Fiecare dintre noi stim mai bine care ne sunt prioritatile, si fiecare dintre noi stim mai bine ce ne face fericiti. In final, vedeti si voi, viata poate fi traita in milioane de moduri. Iar felul in care o traim este simplu: O ALEGERE PERSONALA.

Acestea fiind spuse o sa imi iau "la revedere" de la Nigeria, si o sa va doresc din inima sa faceti cele mai bune alegeri in viata, deoarece, nu uitati:

Viata E Fantastica!!!