In cautarea lui Mos Craciun

Ma bucura in mod deosebit perioada pregatirilor de Craciun, sentimentul de sarbatoare, aroma de scortisoara care imi gadila simturile, caldura luminilor care impodobesc totul, modul cum sufletul meu se contopeste cu atmosfera inconjuratoare, intr-un cuvant, tot ce inseamna aceasta perioada.

Nu pot sa neg nostalgia Craciunului copilariei pe care nu il mai pot regasi dar din a carui amintire musc cu pofta  in fiecare an sperand sa nu se consume niciodata. Nu am incetat niciodata sa cred in Mos Craciun si spunand asta voi recunoaste ca in fiecare an fara exceptie ii scriu scrisoare pe care o pictez sau o desenez ( in functie de inspiratia momentului respectiv), imi imaginez cum impacheteaza darurile, cat de ocupat trebuie sa fie in perioada asta, cum trebuie sa se simta el avand privilegiul de a oferi cadouri intregii lumi. Atunci imi deschid si eu inima si iau exemplu de la el facand cadouri la randul meu simtintind ca poate in felul asta il ajut. Sper ca aceasta credinta in Mos Craciun sa ma bantuie toata viata, indiferent de circumstante.

 

Pentru ca si sufletul meu sa se imbrace in sarbatoare, fac tot ce imi este cu putinta sa il hranesc: ies din casa si bantui pe strazi cat mai mult posibil, plec sa vad decoratiunile din magazine si de pretutindeni, luminile de pe strazi, oamenii alergand dupa cadouri sau in cautarea cadoului perfect, dilemele celor din jur privind "ce sa ii iau sotului/sotiei, mamei, tatei ..." , ofer la randul meu cadouri, imi fac singura cadou ceva ce stiu ca o sa ma bucure, imi cumpar lumanari, uleiuri, gel de dus parfumate in aroma craciunului, impodobesc casa, beau ceai aromat in cana speciala de Craciun, imi cumpar o craciunita ...  cu alte cuvinte, fac tot ce imi sta cu putinta sa imi aduc in viata si in suflet acest sentiment. Odata instalat, imi ofera  magie si bucurie, crezul ca minunile exista, ca lumea din jur e mai buna, ca Viata E Fantastica.

 

M-am chinuit un pic sa nu va spun pana acum dar a venit momentul sa va divulg un mare secret: anul asta chiar l-am intalnit pe Mos Craciun. Eram cu Mio pe strazi, bucurandu-ma de atmosfera de sarbatoare. Totul mi se parea frumos si veti vedea mai jos ca am incercat sa surprind in imagini sentimentele care ma incercau. La un moment dat, observ lume adunata si agitatie mare la ferestra unui restaurant. Incerc sa ma apropii curioasa si atunci il vad pe EL: Mos Craciun lua cina impreuna cu sotia, la propriu. Nu stiu daca o sa ma credeti dar mi-au dat lacrimile de fericire. Nu cred ca poate ceva reproduce marele zambet pe care aceasta imagine l-a asezat pe chipul meu. Mos Craciun EXISTA cu adevarat dragii mei. Am stiut dintotdeauna iar acum va este clar cred, ca nu mai am nici un dubiu. MOS CRACIUN EXISTA!

 

Credeti in minuni pentru ca EXISTA cu adevarat!Nu incetati niciodata sa visati! Bucurati-va sufletele cu astfel de sentimente ( consideratile cadourile voastra catre voi insiva)! Daruiti zambete celor din jur! Ajutati un om nevoias! Spunetile celor dragi cat de mult ii iubiti!Nu incetati nici o clipa sa fiti copii!

 

Craciun Magic va doresc tuturor!

 

 

 

 

 

 

 

Mos Craciun si Craciunita!

Cu mult drag,

Carmen CL

 

Viata E Fantastica! :)

Viata privita prin sticla colorata - Murano

Pentru prima data am ajuns in Venetia acum aproximativ doi ani cam in perioada cand aventura mea  incepea. Atunci am fost in trecere, in lungul drum dintre Romania si Italia, si am poposit o singura noapte. Era iarna si Venetia era imbracata cu cojoc de negura. Mi-am propus sa fac cumva o vizitez si intr-un sezon mai cald, mai prietenos. 

Intamplarea a facut ca si a doua oara sa ajung tot iarna. Poate ca asa imi este destinat, mi-am zis. Oricum, Venetia iarna are un farmec aparte.Orice destinatie de calatorie imbraca diverse masti in functie de sezonul in care ati avut norocul sa o vizitati. Este unul din motivele pentru care, atunci cand ajung intr-un loc care imi place mult imi doresc sa vin macar si pentru a doua oara dar intr-un anotimp diferit.Sunt convinsa ca poate fi considerata cu usurinta aproape o destinatie noua.

De data asta, dupa ce am vizitat Piata St. Marco si m-am pierdut de nenumarate ori pe stradutele magice unde imaginatia imi lua razna inchipuindu-mi diverse povesti, cum era acolo pe vremea Frumoasei Venetiene sau cum ar fi sa traiesti pe aceasta insula sau ... cate si mai cate, am decis sa vizitez si faimosul Murano. 

S-a intamplat intr-o dupa amiaza tarzie,  cand ne-am imbarcat pe vaporasul catre Murano lasand in urma Venetia invaluita in lumina asfintitului. Nu am citit nimic inaite despre Murano si tot ce stiam era faimoasa sticla colorata care se prelucreaza acolo si care este de altfel, cunoscuta in toata lumea. Am ajuns pe inserat si primul lucru care ne-a intampinat au fost vitrinele insufletite de culoarea reflectata de sticla de murano modelata in diverse forme precum: bijuterii, lampadare, ornamente de Craciun si aproape orice se face din sticla doar ca aici era vorba de o sticla sau mai bine zis, de o tehnica speciala. Murano, desi construit in acelasi stil ca si Venezia, mi-a transmis emotii diferite. Daca ar fi sa le compar, Venetia este un oras mult mai intim si mai teatral in schimb Murano este parca un pic mai colorat. Murano este de fapt un "oras" format din 6 insule insufletite de 4.500 locuitori. Se pare ca arta prelucrarii sticlei in  a inceput in Venetia la inceputul anilor 1000 pentru ca in 1291 sa fie mutata in Murano probabil pentru a mai "aerisi" intimitatea Venetiei dar se pare ca si din cauza numeroaselor incendii provocate de micile fabricute de prelucrare a sticlei. Un oras-conglomerat de insule, cu o poveste aparte, pe care va indemn sa il vizitati macar o data in viata, alaturi, bineinteles, de minunata Venetie. Pentru noi, turistii, aceasta zona Veneto este fascinanta si atragatoare fiind ceva unic in lume, un loc pe care oricare dintr noi ar vrea sa-l viziteze macar o data in viata, in schimb, o viata traita in aceaste locuri cred ca este foarte particulara. V-ati intrebat vreodata cum ar fi sa traiti intr-un oras unde nu poti folosi masina, si nici bicicleta, si nici tramvai si nici metrou si ... nimic in afara de barca si propriile picioare?

Va invit acum la o plimbare pe frumoasele canale pline de istorie, arta si frumos

 Pe foarte curand, cu multe alte surprize! :)

Intre timp, nu uitati nici macar o clipa:

 Viata E Fantastica!

Pavia

                  Poate ca nu mai auzisem pana atunci absolut nimic despre Pavia. Am cunoscut in ziua aceea o persoana draguta care avea serviciul in Milano. Maaaaare mi-a fost mirarea sa aflu ca locuieste in Pavia. Nu conteneam sa ma minunez si sa incerc sa inteleg "cum vine asta?". A venit momentul sa va dezvalui un amanunt nu prea placut despre prea-iubitul meu Milano. Ei bine, chiriile sunt mari, poate cateodata mult prea mari. Sa nu va mire asadar daca aflati ca persone de varste peste 40 de ani locuiesc inca impreuna cu parintii si sunt inca necasatorite. Oarecum, ca sa faci pasul asta inseamna sa incepi seria sacrificiilor pe care oricum ti le revendica viata la in moment dat. Numai ca aici tinerii prefer sa o infrunte cat mai tarziu posibil. Dar, ca sa fiu sincera cu voi, ii inteleg oarecum, mai ales avand in vedere ca asa cum va spuneam, chiria este foarte scumpa iar asta este doar un mci amanunt. O alta categorie de localnici sunt cei veniti din toata Italia fie sa studieze fie sa munceasca. Nu stiu daca veti crede dar intr-o zi stateam si ma gandeam ca eu nu am cunoscut pana acum nici in milanez. Majoritatea "cunostintelor" mele italiene sunt venite, ca si mine,  de oriunde din tara asta sau din lumea asta. Asa ca, aceasta categorie nu prea are de ales si trebuie sa infrunte viata , implicit, sa plateasca chirie. Iar ca sa ajungi sa iti si cumperi casa aici .... ok, sa zicem ca din punctul asta de vedere totul este cam de 2-3 ori mai greu/scump ca in Romania. Asa ca, o alternativa pe care a gasit-o aceasta fata draguta a fost sa locuiasca in Pavia unde chiriile sunt evident ma ieftine si sa faca naveta in fiecare zi. Pentru cineva care iubeste orasele mari, aglomerate, vii (cum imi place mie sa le numesc), poate parea la prima vedere in mare chin sau chiar sacrificiu , dar pentru ea, asa cum mi-a fost dat sa constat, era chiar o mare fericire. O mare iubitoare de sporturi in aer liber, plimbari in natura, viata linistita, mi-a spus ca ea apreciaza teribil frumusetea acestui mic orasel de provincie care ii ofera absolut tot ce isi doreste ea.

            M-a facut apoi foarte curioasa iar intr-una din zilele libere am decis sa il vizitez. Am descoperit un mic si linistit orasele italielesc, care nu duce lipsa de castele vechi, statui, strazi inguste si cochete, cafenele, piata centrala si absolut toate ingredientele italienesti de recuzita. Pe langa asta, este strabatut de un rau destul de mare numit Ticino ( un rau care izvoraste in Elvetia si se intinde pe o lungime de 248 km) care ii adauga un farmec aparte. Un orasel linistit care spre surprinderea mea are chiar si o universitate proprie,  Universitatea din Pavia, cu o istorie de peste 650 de ani (fondata in 1361 ceea ce mie mi s-a parut fascinant). Avand in vedere ceea cele povestite cred ca mi-ar face chiar o deosebita placere sa locuiesc in Pavia mai ales daca adaugam si relativ acceptabila distanta fata de Milano ( 35 km). Bucuria savurarii farmecului italienesc o poti trai si aici la fel ca in toate celelalte asezari din Italia, fara exceptie.

                  De atunci, am aflat ca sunt multe persoane care procedeaza la fel. Naveta zilnica este chiar foarte utilizata. Nu trebuie decat sa arunci o simpla privire pe harta si te asigur ca vei gasi foarte multe alternative la ... chiria prea-iubitului oras.

               Va las acum sa va pierdeti printre peisajele din Pavia, o noua descoperire in Italia

                                                    

  Biserica S. Maria del Carmine

 Cu drag, Carmen CL!

Pana data viitoare, nu uitati ca: Viata E Fantastica!!! :)