Sapunul

Am profitat de vremea inca insorita de weekendul trecut si cu Mio atarnat de gat, am plecat sa explorez stradutele inca neumblate din oras. Ca de fiecare data cand fac lucrul asta, m-am bucurat la maxim de senzatia de a fi intr-o lume straina, de a descoperi ceva nou, nemaiintalnit pana atunci in drumurile mele. Surprizele pot fi chiar si la 2 strazi de casa ta. Atata timp cat nu ai ajuns niciodata acolo, nu stii ce poate ascunde locul respectiv. Cu Mio sau fara Mio, este o activitate care mi-a placut de cand ma stiu si pe care vi-o recomand sa o incercati.

Printre descoperirile mele din acest weekend s-a numarat o piata de produse artizanale, de data asta produse alimentare, in care producatori locali (in special din micile sate din regiune) isi promovau mandri varietatea de produse. Auzisem deja de acest  tip de piete de weekend, dar niciodata nu am reusit sa ajung fiind prea devreme pentru obiceiurile mele pentru diminetile sfarsitului de saptamana. De data asta insa, Mio m-a scos din casa si tare fericita am mai fost!  Si cum sunt o maaaaaaaaaare amatoare de tot ce este bio, "handmade" si "homemade" (singurele lucruri normale pe care le mai putem manca), m-am oprit in acesta piata sa analizez oferta, convinsa fiind ca ma voi "lipi" de ceva. Si m-am lipit :D

Aveau de toate: de la legume/fructe, vinuri, miere de albine, branzeturi, dulciuri pana la ... sapun. De sapunul "homemade" nu am fost niciodata atrasa, suferind inca de trauma sapunului de casa realizat de bunica mea, care mi-a sapunit toata copilaria :). M-a atras insa, in mod exceptional, un stand de branzeturi numai din lapte de capra si miere de albine. Laptele de capra nu pot sa il suport insa produsele lactate realizate din el le-am considerat intotdeauna delicioase. Aveau in standul respectiv o mare varietate de produse printre care unele cat se poate de dubioase. Aici ma refer la o branza neagra, adica cu mucegai negru, negru (fiind chiar asa descrisa "branza cu mucegai negru") si o crema de branza cred, dar care arata ca o "crema de ghete" bej.

 Aceste doua produse mi-au provoca orice altceva numai pofta nu. Dar pentru ca la standul respectiv se inghesuia lumea, mi-am zis (nu ma intrebati motivul...) ca trebuie sa incerc si eu vre-un produs de acolo.Asteptand la coada, si auzind discutiile pe care le avea vanzatorul cu clientii, mi-aduc aminte brusc de o discutie despre mancarea italieneasca, in care am fost expres avertizata ca, daca vreodata un italian pronunta cuvantul "saporito" (gustos/savuros)  despre un  produs, fugi. 

Nu stiu daca mai eram atat de convinsa sa incerc ceva de acolo si totusi nu am dat inapoi.Mi-a venit in sfarsit randul. Indecisa, am luat in primul rand un borcan de miere de albine si apoi, mintea fiindu-mi programata, am zis ca ... vreau sa incerc si branza pe care o ofera. El incepe prin a-mi prezenta varietatea de ricota pe care o are iar eu spun ca vreau ceva mai sarat. Imediat imi ofera o versiune sarata, o branza maturata muuulte luni, foarte  "saporita". Nu am fugit! Am decis de data asta sa ii dau o sansa. M-am gandit: las' ca "stiu ei ce stiu". Am zis deci da, dar cand a pus mana pe roata de branza m-am uitat uimita la cum arata. Va spun sincer, m-a dus instantaneu cu gandul la sapunul bunicii.Nu exagerez, era identica atat culoarea, cat si coaja de deasupra.

In weekend m-am decis sa ... nu o degust :):):) Nu prea ma "inghesuiam" catre pachetul alb care ma intampina de fiecare data cand deschideam frigiderul. Dar luni seara am zis ca e cazul sa-mi fac curaj: hai sa vedem inca una din "minunile" culinare italienesti. Am deschis pachetul si am taiat o bucata "sanatoasa". Am curatat coaja alba de pe deasupra si am inceput sa mananc. Textura cleioasa, gustul fin,aproape inexistent, aroma antichizata. Hmmm! Nu prea mi-a transmis nimic exceptional dar totusi am continuat sa o mananc. 

Ziceam ca nu mi-a transmis nimic exceptional? M-am grabit, trebuia sa astept sa o termin de mancat. Desi nu am consumat o bucata prea mare, am avut imediat o senzatie de satietate si sete continua, dar mai ales senzatia ca s-a lipit undeva de stomac sau inainte de stomac,  sau...cine mai stie pe unde si nu trece mai departe. Parca si vad fata stomacului meu socat , cu ochii cat cepele,  urlandu-mi parca: "de data asta avem opinii diferite, ia-ti branza inapoi":):):). Asta a fost luni seara! Ei bine, nici astazi, joi fiind, nu am scapat in totalitate de aceasta senzatie. Va spun sincer ca, nici in acest moment nu mai sunt sigura daca nu cumva domnul, din gresala bineinteles, nu mi-a vandut o bucata de sapun. :D

Lectie invatata: data viitoare, cand auzi cuvantul "saporito" - fugi!!! :D

Viata E Fantastica!!!

Botezul lui Mio, praf de stele...

Am primit in sfarsit cadoul de ziua mea: o "bijuterie" fantastica! Nu, nu are diamant, si nici nu este colorata asa cum imi plac mie bijuteriile si nici nu straluceste. Dar e o "bijuterie" pe care deja o iubesc, care ma va insoti pretutindeni de azi inainte, care ma va impodobi, care imi va mangaia spiritul si imi va infrumuseta sufletul.Este o bijuterie demult visata si dorita iar asta o face mai pretioasa decat orice alta bijuterie cu pietre pretioase. Sper sa primesc si atata inspiratie incat sa realizez cea mai frumoasa fotografie din lume cu ajutorul ei. Da,asta este noua tinta, noul vis, noua etapa.

 O pasiune mostenita si reinventata, o hrana pentru suflet pe care o astept de mult timp.Orice om are o pasiune ascunsa. Va doresc tuturor sa iasa la iveala, sa o regasiti. Va doresc tuturor sa faceti ceea ce va place, chiar daca si numai la nivel de hobby. Ideal ar fi ca hobby-ul sa devina jobul care iti asigura existenta, desi, cele doua amestecate, nu sunt, poate, combinatia ideala.Se spune ca daca faci ceea ce iti place nu vei simti ca muncesti. Cine nu isi doreste asa ceva? Cine nu isi doreste sa ajunga la nivelul la care sa spuna : abia astept sa vina...faimosul Luni. :) As spune astazi ca idealul este realizabil!Orice este posibil iar daca vrem cu adevarat VOM REUSI!

"Bijuteria" va aduce imbunatatiri si la nivelul blogului care va fi imbogatit cel putin la nivel vizual daca nu si literar ( deoarece, stim cu toti ca, imaginile inspira).

Inspirati de ea dar si de miile de sedinte foto de pe stradutele inguste, dar cu un aer cosmopolit din Milano (mi-ar fi placut sa vedeti ce a fost pe aici in perioada "Saptamana Modei" :)), sa nascut aceasta mini sedinta foto, instantanee, cu un outfit cat se poate de "nebun" :)  (daca imi permiteti sa-l numesc asa) in drumul fotografului catre aeroport. Il putem numi botezul lui Mio, noul membru fantastic al familiei noastre.

 A fost mai mult o prima lectie despre cum functioneaza, despre cum sa "stoarcem" cei mai bun din el, despre cum sa folosim zecile de butoane si optiuni pe care le ofera. Despre cea mai buna metoda de a surprinde intr-o fotografie minunatiile care ne ating (chiar daca si doar vizual) in mediul nostru inconjurator, dar de care nu reusim sa ne bucuram asa cum ar merita, grabiti fiind in goana noastra catre...sfarsitul vietii. Oricat de trist si ciudat ar suna, stim cu toti ca asta este adevarul despre goana noastra.Aici intervine "bijuteria" mea cea fantastica care ne atasaza amintirilor,  imagini surprinse cat mai aproape de realitate, asa cum o percepem noi (cine stie care este,de fapt,  realitatea ...:)), nu doar clisee ale mintii de multe ori transformate in timp, dupa bunul ei plac.

Mi-a placut la nebunie "sa plimb" trolerul prin Piata Duomo :) Ne-am jucat, a fost distractiv iar rezultatul a fost, din punctul meu de vedere, caramida de temelie a unui nou inceput. As spune ca "bijuteria" are puteri magice si presara praf de stele pe fiecare fotografie pe care o daruieste :)

Multumesc S. pentru cea mai frumoasa "bijuterie" dar mai ales pentru ca esti alaturi de mine in calatoria visurilor implinite.

Va multumesc tuturor ca sunteti alaturi de mine si va doresc ca impreuna cu noi sa va imbogatiti si voi sufletul cu inspiratie si frumusete in noua etapa care este pe cale sa se nasca alaturi de Mio.

Si iata cum Mio a facut primul pas :) : 

 

Viata E Fantastica alaturi de Mio !

Cu drag,

 Carmen L.