Lumea noua- Cap.1 Drumul catre ... Indonezia

                

                        V- am avertizat deja ca pregatesc ceva fantastic dar nu stiu daca v-ati asteptat la ceva chiar atat de fantastic.Ganditi-va, cum a fost pentru mine cand m-au anuntat ca s-a schimbat planul: nu mai pleci in Londra, ci, pentru trei saptamani, pleci in...Jakarta, Indonezia. M-am luminat la fata si la suflet. Imi venea sa-i pup. M-am gandit, cu o fericire care nu se poate descrie in cuvinte "experienta asta chiar este fantastica, si chiar a meritat decizia pe care am luat-o". Recunosc ca asta mi-am dorit, destinatii cat mai la capatul pamantului, locuri in care nu m-as duce de buna-voie, locuri pe care sa le descopar pentru prima data, locuri pe care sa le savurez, locuri care sa ma imbogateasca sufleteste. Dar atat de departe parca nu am visat.Oricum, din momentul in care m-au anuntat, au inceput pregatirile (teoretic vorbesc, pentru ca bagajul in sine, tot in ultima seara l-am facut:D ): unde las masina, cumpara genti adecvate (ca vorba aceea, sunt totusi trei saptamani), gandeste-te ce iti trebuie (ca vorba aceea, nu pleci in vacanta, unde nu iti pasa daca nu ai ceva esential la tine, pleci totusi la munca), stresul si un milion de intrebari (cum va fi job-ul in sine?, cum vor fi oamenii pe care ii voi intalni?, cum va fi sa stau intr-o tara atat de indepartata atat timp?, este safe regiunea in care ma voi regasi? etc)

Rona, colega cu care am fost desemnata sa plec, a fost foarte relaxata. Mi-a explicat ca ea a mai fost si anul trecut, ca va fi bine, ca este minunata destinatia ( una dintre cele mai bune) si ca o sa ne distram. Da, m-a linistit modul in care a abordat problema, si mi-a mai placut faptul ca am simtit-o ca nefiind o "workoholica" disperata, motiv pentru care am anticipat munca intensa, dar doar in timpul programului, nu si cu extra-hours (si pana acum tot ce pot sa spun este ca am avut dreptate). Principiul dupa care ne ghidam in aceasta misiune este "Work hard, play hard!" deci, pe gustul meu! Este important sa fii suficient de matur in aceasta meserie.Sa nu uitam: job-ul asta, l-am mai facut si in trecut, si am facut multe greseli pe plan personal, greseli care m-au costat la vremea respectiva sanatatea, timp si nu numai.Credeti-ma, nu am de gand sa repet greselile trecutului.Am stabilit la un moment dat o limita pe care nu am de gand sa o depasesc.Iar daca viata ma va forta sa o depasesc, voi incerca, atat cat imi sta in putere, sa schimb macazul. Job-ul este solicitant, iar ca o dovada vie a acestui lucru, pot sa va spun ca Loren s-a imbolnavit si chiar inainte sa plecam in Indonezia, ne-a anuntat ca renunta si se muta in alt departament, ceea ce m-a facut sa realizez ca trebuie sa fiu suficient de matura si sa gestionez situatia corect, sa gasesc un echilibru si sa fac tot posibilul sa il si pastrez. Deci job-ul in sine, si stilul  de viata  pe care il presupune nu sunt usoare, dar pentru experienta pe care o traiesc acum, va spun din tot sufletul meu ca merita.

Am avut deosebita placere sa zbor la business class.Adevarul este ca, am avut un zbor de 24 ore (cu diferenta de fus orar inclusa), iar dupa un astfel de zbor, sa fii in stare sa mai si muncesti, iti trebuiesc conditii cat de cat, asa ca, am apreciat grija pe care ne-o acorda compania in acest sent si m-am bucurat (daca se poate spune asa) de aceasta noua experienta. Ce am facut absolut nou in timpul calatoriei, a fost :un DUS. Da, ati auzit bine, dus. Sunteti un pic socati, stiu, dar stati sa va povestesc :D Am plecat in aceasta calatorie, vineri, direct de la birou pentru ca avand in vedere destinatia atat de indepartata, ne-am propus sa ajungem sambata seara si sa ne luam marja de o zi ca sa ne putem reveni cat de cat si sa putem fi apte de munca luni. Prima escala, de o ora si douazeci si cinci de minute, a fost in Frankfurt. O data coborate din avion, am cautat "lounge-ul" business class. Ajunse acolo, si, dupa ce scapam de bagajele de mana, Rona imi spune : " Nu stiu ce planuri ai tu, dar eu o sa fac un dus". Eu, nedumerita o intreb "Un ce?" (credeam ca nu am inteles bine engleza) ea imi zice :"Un dus! Si iti recomand si tie sa faci la fel dar desigur, este alegerea ta. Gandeste-te ... cand vom ajunge in Jakarta? Si mai gandeste-te, cum ai sa te simti dupa zborul asta lung? ( m-am gandit, are dreptate. Am mai avut zboruri din astea lungi, si intr-adevar, in final, te simti nu numai obosit ci si mizerabil,  astfel incat nu te mai suporti nici tu pe tine, dar ce sa mai zic de experienta traita si tot restul!Si totusi: dus in aeroport...? In conditiile in care aveam o ora pana la urmatorul zbor? (intre timp Rona, si-a luat "numarul de ordine" de la dus )  Am zis nu, eu nu fac asta, nu pot, e prea din scurt, e prea nou, e prea mult, e prea...in aeroport :)... si stand asa si analizand situatia am gandit-o din prisma anului meu fantastic si am hotarat intr-o secunda ca o fac. E o experienta noua pana la urma, si vreau sa o traiesc (in final este un banal dus:)) Asa cum eram imbracata, m-am dus la doamna responsabila cu dusul, nestiind la ce sa ma astept, si i-am zis timida : vreau sa fac dus! :) Ea imi spune: "nu sunt locuri acum , trebuie sa asteptati" (ma gandesc: oooooo, sunt si altii care fac dus. Nu este ceva iesit din comun. Adica, pe bune, cate dusuri au? Pot spune ca deja am devenit nerabdatoare). Cat? (intreb nedumerita, gandindu-ma ca nu avem decat 50 de minute deja pana la urmatorul zbor). Ea zice - "cinci-zece minute". Zic, hotarata - "Ok". Imi inmaneaza un aparat si imi zice, "puteti sa va intoarceti in lounge" iar eu ma uit nedumerita la el si apoi la ea, si intreb "pai si cand stiu cand se elibereaza?". Ea imi explica ca ma va anunta aparatul. In app. cinci minute, mi-a "tiutit" aparatul. M-am indreptat catre dus. Acolo, ma astepta o baie in toata regula, asa cum avem fiecare acasa, cu toate cele necesare. Conditiile erau ok, doar eram in Germania. Am facut frumusel faimosul dus (care nu a durat mai mult de zece minute cu totul, si m-am simti alt om, parca mult mai pregatita pentru urmatoarea aventura!

Ca si diferenta fata de locurile standard, business class-ul in avion are fotolii care se pot face paturi, mancarea si bautura se servesc in vesela de portelan , respectiv, sticla. Nu mi s-a parut cine stie ce mare diferenta (in final, m-am gandit, daca pica acest avion, nimeni nu te va intreba daca ai stat la business class sau nu, pana la urma, toti suntem in aceeasi "barca" dar , doar pentru acele fotolii si faptul ca am avut suficient loc la picioare si am putut sa ma intind in timpul zborului, l-am apreciat nespus).

Mai jos, vedeti privelistea unui apus deasupra Europei!

Intr-un final, dupa un zbor luuuuuuuuung, si inca o escala la Kualalumpur, am ajuns in sfarsit, in JAKARTA, gazda mea pentru urmatoarea perioada.Iar ce a urmat...e absolut FABULOS!

Viata in Asia e fantastica!!!!!!