Recunosc, pana la aceasta misiune, nici nu stiam de existenta acestui oras, care mai este si capitala tarii.Ma asteptam la saracie, multa saracie si poate nimic bun.Aveam deci asteptari mici, poate asta sa fie si motivul pentru care am fost atat de impresionata.Ne-a asteptat soferul, si am plecat catre hotel.Era deja seara, mare lucru nu am vazut, dar tot am putut sa imi dau seama ca au autostrazi si sosele mult mai bune decat in Romania.Drumul pana la hotel a durat cam o ora.M-am mirat atunci, gandindu-ma cat poate sa fie de mare orasul asta, pentru ca, in zilele urmatoare sa aflu ca este de 8 ori mai mare decat Milano, si are app. 20.000.000 de locuitori.Nu vreti sa stiti cum e in timpul zilei pe strada ...
Sa revenim la prima seara.Am ajuns la hotel, iar acolo, la intrarea in hotel, am avut surpriza sa fiu scanata, si eu, si bagajele, la fel ca la aeroport.Nu exagerez cu nimic.Ba mai "rau" si masina a fost verificata de bombe pe dedesupt, cu un dispozitiv special.Mi s-a parut ciudat initial, dar, in scurt timp a devenit obisnuinta.Te duceai la birou, te scanau, te duceai la mall, te scanau, te duceai la hotel, te scanau.Initial, mi s-a parut foarte serioasa treaba.Dupa cateva zile, mi-am dat seama ca totul este facut doar pentru linistea lor psihica, pentru ca nu protejeau mai nimic cu adevarat.Devenise o rutina. Agentii de securitate se faceau ca te controleaza, tu te faceai ca le arati poseta.Totul era conform procedurii :)
Dupa ce in prima seara am dormit neintoarsa, m-am trezit a doua zi foarte fericita si dornica de aventura.Micul dejun a avut pe langa multe altele, muuulte sucuri naturale de fructe pe care nu ma mai puteam opri din degustat.Am explorat imprejurimile ...de la fereastra hotelului, si mi-as fi dorit sa ies si sa ma plimb pe o straduta pe care o puteam vedea de la geam.Nu am indraznit insa sa ies. Mai tarziu am realizat ca a fost o decizie buna. Dupa inca o tura de somn, am urcat la restaurantul de la etajul 19, pentru a cina si a admira privelistea superba asupra orasului.Curand mi-am dat seama ca etajul 19 era ceva cum e pe la noi 5-6, pentru ca, in urmatoarele zile am avut ocazia sa "vizitez" cladiri de 30 de etaje si chiar mai multe, ceea ce iar a fost o experiență noua pentru mine.
Pentru ca ma simteam bine, am vrut sa beau un mojito. Aveau de 5 feluri.O intreb pe care mi-l recomanda, imi spune care crede ea ca mi se potriveste, dupa care ma intreaba: normal sau "big mama"? Spun hotarata "big mama" (daca e bal, bal sa fie:)) si astept nerabddatoare sa vad ce este.Intr-un final mi-l aduce, si ma uit cu ochii cat cepele la acest "big mama" care este cat o vaza pentru flori.Nu exagerez, priviti si voi.Am ras cu lacrimi.
Privelistea deasupra orasului imi dezvaluia un oras civilizat, o metropola in adevaratul sens al cuvantului, cu multe cladiri zgaraie-nori, cu sosele civilizate, verde si frumos.
Am gasit aici unele dintre cele mai luxoase mall-uri pe care le-am intalnit vreodata prin calatoriile mele. Si aici ma refer la brandurile care aveau magazine deschise aici (am gasit aici toate brandurile de lux care va trec prin cap si cand spun ca aveau magazine, nu vorbesc de buticuri, sau un coltisor de 1 pe 1 ci magazine/standuri cu adevarat mari). Va explic asta pentru ca eu am fost surprinsa din punctul asta de vedere. De la saracia pe care ma asteptam sa o gasesc la ce am gasit de fapt , au facut ca surpriza pentru mine sa fie mult amplificata. Mai jos gasiti un ceas care la fiecare ora fixa, avea o mini piesa pe care o interpreta (vedeti filmuletul) si care de fiecare data aduna in jurul lui de la mic la mare te toti cei prezenti.
Daca intrai mai in inima orasului, pe stradutele mici si ascunse (acolo unde rugam soferul sa caute scurtaturi miraculoase pentru a evita traficul intens care ne tinea blocate in trafic cate o ora), gaseai localnicii in "linistea" vietii lor zilnice, la "restaurantele" lor, care aratau ca niste carucioare cu mancare expuse cam ca cele din "Dragonul rosu" de la noi (si care pentru noi, musafirii, nu pareau "safe" deloc, deoarece nimic nu parea tinut la frigider, iar caldura de afara era placuta dar nu si pentru mancare. Am ascultat o opinie a unui european, conform careia motivul pentru care mancarea in zonele acestea cu temperatura atat de calda este atat de picanta pentru a omora microbii inerenti.Poate ca asa este, oricum nu am indraznit sa incerc nimic de la aceste restaurante. Trebuie sa fii chiar curajos! Am incercat in schimb tot ce am putut dar la restaurantele care erau mai de incredere.
Curand mi-a fost dat sa aflu faptul ca in aceasta metropola nu exista metrou iar sistemul de transport public este aproape inexistent dar ceea ce mi s-a parut cel mai rau este faptul ca nu au trotuare...Da, nu exista notiunea de trotuar. Poate ca vezi ici-colo cate unul dar care nu duce nicaieri (eventual leaga doua trei case intre ele si atat).Toata lumea circula cu masini dar mai ales cu scutere (nici nu aveau cum sa circule TOTI cu masini pentru ca probabil se bloca totul instant). Cand mergi pe strada te simti ca in mijlocul unei greve a scuteristior. Te invaluie din toate partile si directiile.Daca intrebi pe oricine daca este "safe" sa te plimbi "per pedes" pe strazile lor va spune cu siguranta nu, iar motivul pentru care spun asta nu este pentru ca au hoti, criminali sau animale salbatice, ci pentru ca ei spun ca exista riscul sa te loveasca o masina/scuter in orice moment deoarece nu esti obisnuit intr-un astfel de mediu si nu stii sa te protejezi. Sofatul se face pe partea stanga a drumului, ca in Anglia.Asa ca, pe toata perioada sederii acolo, aveam senzatia ca voi fi implicata intr-un accident pentru ca soferul circula pe contra-sens.Iar acest lucru devenea obositor chiar daca erai doar pasager. Nu vreau sa ma gandesc cum ar fi sa fii sofer in acest oras. ( scuzati pozele miscate, dar asa cum v-am explicat, toate sunt facute din masina, in mers, asa ca...)
Un oras frumos, cu vegetatie exotica si luxurianta, cu o temperatura afara calduroasa si placuta, cu scurte ploi tropicale pe care ai vrea sa le simti pe pielea ta, pe care din pacate nu poti sa-l explorezi decat de la geamul masinii in care esti inchis ca un prizonier. Acest lucru m-a dezamagit profund si m-a facut sa imi lipseasca muuuult libertatea europeanului de a se plimba nestingherit pe strazi. Nu stiti cum este sa simti asta.Le-am spus in fiecare zi cat de rau imi pare ca nu pot explora. Aproape ca am vaut momente cand simteam ca ma sufoc din cauza asta. Mi-am amintit de viata din Bucuresti pe care o petreceam la fel: din masina in birou si apoi iar in masina si direct in casa.Diferenta este ca atunci era o alegere personala si daca voiam, puteam sa aleg sa las masina acasa si sa merg pe jos, sau cu metroul/autobuzul. Diferenta este ca aici nu ai o astfel de optiune.
Daca va intrebati de ce poarta masti, motivul este ca ei zic ca orasul este foarte poluat (avad in vedere traficul intens) si asa se protejeaza impotriva prafului si poluarii. Purtatul mastilor este ceva normal!
Intr-un centru comercial am intrat in lift iar butoanele aratau ca asa. Nu am reusit sa inteleg logica dupa care au fost aranjate.Ciudat, nu?
Tot in acest mall-ul pe care l-am experimentat, am gasit doua etaje intregi ( o suprafata foarte mare, nu va puteti imagina) dedicate artizanatului.In prima saptamana a fost cu noi o alta colega care mai fusese in Indonezia si care isi dorea nespus sa ajunga din nou in acest mall ca sa cumpere "batik".Ce insemna asta si ce ar fi avut de oferit acest mall (deci curiozitatea bolnavicioasa pe care o am) m-au determinat sa merg cu ea si ma bucur ca am facut-o. Aici am descoperit arta artizanatului din aceasta tara si m-am indragostit iremediabil. Am gasit atatea lucruri minunate facute din lemn, din piele, din panza, din scoici din...orice, incat oriunde ma intorceam ceva "imi lua ochii". Mai tarziu aveam sa aflu ca acest mall aduna arta indoneziana din toate colturile tarii. Sa nu uitam, o tara binecuvantata, care se intinde pe 17.000 de insule din care 10.000 locuite. Asa ca, imaginati-va cate diversitate. Numai faptul ca fiecare regiune vorbeste limba proprie (pe langa bahasa indonezia, care este sa-i zicem, limba nationala) care este atat de diferita incat nu se pot intelege intre ei. De papusile lor, am fost atat de indragostita, incat bineinteles ca am venit acasa cu cateva, fiind nevoita sa mai cumpar o geanta la intoarcere in tara.Am petrecut acolo trei ore, minunandu-ma de fiecare stand si descoperind arta si cultura tarii in care ma aflam.Sunt multe de spus. Probabil nu imi va ajunge timpul niciodata sa povestesc tot,dar concluzia este ca m-am reintors din aceasta tara, cu puternice impresii despre lumea asiatica si cu dorinta arzatoare de a o descoperi mai bine si mai amanuntit.
Mai jos, vedeti cum ne-a "intampinat" aeroportul din Denpasar, acolo unde ne-am oprit pentru a incepe minivacanta, puternic hidratate, cu lapte de nuca de cocos!:D
Ati avut parte de o postare lunga, dar care sper ca nu v-a plictisit!Intre timp sunt in pregatiri pentru urmatoarea misiune.Sunt cu bagajul la usa, cum s-ar spune :D Va pot asigura ca este la fel de fantastica si neprevazuta ca si asta. Asa ca, pregatiti-va pentru o noua aventura!
Pupici fantastici!
